Acum aș vrea să mai adaug doar câteva cuvinte despre un “leac” indispensabil:amintirea lui Dumnezeu. Această amintire este o lucrare tăcută a minții, prin care stăm în prezența lui Dumnezeu. Prin care Îl ținem prezent în mintea noastră. Pomenirea numelui Domnului este o lucrare a gândirii , și amintirea lui Dumnezeu este o lucrare a minții, a nous-ului. Să încercăm un exercițiu: amintiți-vă de mama dumneavoastră fără să rimiți vreo imagine. Sper să percepeți acea lumină specială din minte în care mama e prezentă. Da? Să ne bucurăm de această amintire fără să “ne gândim” la mama. Greșim în relația noastră cu Dumnezeu când mai mult ne gândim la El, în loc să vorbim cu El și să ne amintim de El. Gândirea la Dumnezeu nu este rugăciune. Vorbirea cu El este rugăciune. Iar amintirea Lui este întâlnire vie cu El.