Da, te aude Cineva acolo Sus! Și-ți și răspunde, dar în momentele de revoltă, împotriva oricui ar fi revolta, noi devenim surzi la glasul tăcut al Domnului. Și ca să-L auzim, nu e nevoie să reducem la tăcere lumea din afară, ci doar pe cea dinăuntru nostru. Șă intri în cămara sufletului tău, acel loc de taină numit „cămara de nuntă” a sufletului cu Dumnezeu și să taci acolo, și să asculți tăcerea și multe vei înțelege. Învață să binecuvântezi în gândul tău, cât mai des, și mai ales la supărare, pe cei ce te chinuie: „Doamne, binecuvintează pe X, pe Z...”
Învață de la Domnul să fii blândă și smerită cu inima și multe minuni vei trăi!
Pentru asta, e important să te așezi în condiția ta actuală cu onestitate și responsabilitate. Astfel, dacă ești încă un copil, elevă sau studentă, roagă pe Domnul să-ți mai dea putere și răbdare până îți dobândești autonomia financiară. Cât ești dependentă de munca părinților tăi, ai nevoie să nu pretinzi nimic de la ei și să fii atentă la datoriile tale față de familie: să te rogi pentru ei, să nu judeci, să-i cinstești ca persoane, să ierți și să binecuvântezi, să contribui la treburile din gospodărie, să nu sfidezi pe nimeni cu credința sau postul și tot ce te va mai învăța Duhovnicul și rugăciunea. Știi, Copile drag, noi ne rugăm ca să ne putem iubi semenii, și nu ca să scăpăm de ei... Dumnezeu S-a făcut Om pentru noi și ni Se dă pe Sine ca hrană tocmai pentru a ne vindeca de ură, de revoltă, de împotrivire și de viețuire după voia noastră egoistă.
Dacă nu mai ești copil și ai ajuns să-ți câștigi pâinea prin propria muncă, ar fi onest din partea ta să trăiești singură. Ca să pleci de la părinți, nu e nevoie neapărat de o garsonieră... Dacă asta ar fi dorința ta cea mai arzătoare și ai fi convinsă că singură fiind te-ai ruga „după pofta inimii, ai găsi o modalitate, chiar dacă ai trăi mai strâmtorat material. Eu știu asta din experiență proprie.
Și să mai știi ceva: multe persoane, mai ales tinere, se roagă după pofta inimii din egoism și ca o formă de sustragere de la greul vieții cotidiene. Se vede asta limpede când, un astfel de rugător, intră în mânăstire și se așteaptă ca toți ceilalți să-i ofere ce-i ofereau părinții acasă și, în plus, să-l lase să se roage. Iar dacă e lăsat, nici nu se mai poate ruga pentru că „vede” nenumărate slăbiciuni la cei care-l hrănesc și-i poartă de grijă, îi judecă și cade rău...
Ai grijă, Copila mea: pofta inimii e încă egoistă, de vreme ce nu poate iubi și nu cere puterea de a iubi... Apoi, când spui: „de o viață cer și eu libertate și dreptul de a trăi cum vreau”, iarăși îmi arăți centrarea agresivă pe voia proprie, ceea ce nu e deloc creștinesc. Un creștin nu cere drepturi. El cere și primește putere necreată, har, de la Dumnezeu ca să trăiască după voia Lui, care ne duce în Împărăția Iubirii, dar prin cruce!
Așadar, Copile însetat de Dumnezeu și libertatea Lui, acum ai mare nevoie să înveți lepădarea de voia ta, cu îndrumarea Duhovnicului și cu respectarea Poruncilor.
Te îmbrățișez cu înțelegere și cu încredere că înțelegi și tu ce-ți spun cu dragoste în Domnul,
Maica Siluana