Prima expresie conștientă a Bisericii, în forma mea panteistă de atunci, am pre-simțit-o la ocnele Sibiului. Și pentru faptul că văzusem prima oară așa fenomen minunat: lacuri fără fund, dar pline cu sare în care nimeni niciodată nu se poate îneca. Și pluteam toți unul lângă altul, fără să ne temem că ne vom îneca, fără să știm să înotăm, bătrâni de 80 de ani și copii de doi ani, oameni anchilozați, paraplegici și perechi durdulii... bătrânele ofilite și adolescenți rumeni. Și mergeam prin apă și sub noi era ceva fără fund, (mă treceau fiorii când îmi imaginam) și știam cu toții că nu ne paște nici un pericol.
Nu îmi mai era frică nici de pești, nici de rechini, nici de nu știu ce alt fel de monștri, care pot trăi în ape, fiindcă în această apă sărată nu trăiau decât niște ființe minuscule, despre care spuneau oamenii mai în vârstă că ne sunt de folos, ne însănătoșesc.

M-am simțit ca într-o biserică, unde ne adunăm cu toții, oameni foarte diferiți, toți cu neputințele și durerile noastre și ceva exterior nouă ne ține pe linia de plutire, are grijă ca noi să nu cădem, să nu ne înecăm... nimeni dintre noi nu încerca să se asemene cu celălalt pentru ai deveni simpatic (cum de obicei facem când vrem să aderăm la un grup, mișcare...), ci eram bucuroși unul de altul tocmai pentru faptul că știam cu toții că ceva exterior nouă are grijă de noi, iar noi toți nu trebuia decât să ne bucurăm de această minune și de faptul că o putem împărtăși cu încă cineva care simte și trăiește minunea în același moment cu tine, indiferent că este un bătrân sau un copil, sau o bătrânică mititică...

Era foarte frumos... așa mi se pare și acum în Biserică: ne ajutăm unul pe altul, când facem activ Duhul care ne unește și apără, „apa în care plutim”.
Eu întind mâna spre tine, dar îl rog pe Dumnezeu să dăruiască iubire, ca nu cumva puținătatea și neputința mea sufletească să te rănească.
Mi se pare minunat acest Seminar pentru faptul că ne permite să intrăm în adâncurile noastre, ghidați de dragostea și rugăciunile Maicii.
Acolo poate descoperim multe slăbiciuni, mult întuneric, dar tot acolo suntem chemați să-l descoperim pe Dumnezeu.
M P