Săru'mâna, Măicuță mea!
Sunt bucuroasă tare acum! Parcă ies din mine raze de bucurie și lumină. Știți ce am înțeles acum, așa, clar, clar? Că bucuria mea e să fiu bucuria Lui? De asta poruncile Lui îmi aduc bucurie când eu mă aștept să îmi aducă umilință sau tristețe... pentru că El Se bucură! Și cum să nu mă bucur și eu?!!!
Zice sesiunea a șaptea să alegem un moment al zilei în care să stăm în fața lui Dumnezeu... Am zis să fac și eu asta... și am făcut acatistul că așa m-a fraierit Seminarul (cică la primul spune să îl faci o săptămână, și după te duce de nas de îl faci zilnic până mori), iar apoi m-am pus în fața Lui... și nu mai știu ce s-a întâmplat. S-a întâmplat că acum sunt Bucurie toată!
Ce neînțeles e Doamne! Nu înțeleg nimic din ce face și cum face! Cum face de stă cu mine și nu mă strivește, că El e mare, e puternic, e Dumnezeu! Cum face de nu mă desființează când dă sens cuvântului „păcătoasa” din rugăciune?
Știți ce îmi vine acum în minte? Am fost o dată la o conferință a ASCOR-ului despre dez-amăgire. Și spunea acolo că Dumnezeu nu Se amăgește... De asta El Se bucură pentru un păcătos că se pocăiește și nu pentru un om care nu greșește?
Am citit articolul despre curăție de pe site. Nu știu ce am înțeles din el. Poate faptul că nu Îl las pe Dumnezeu să lucreze decât foarte rar. Încă am eu o părere a mea falsă despre Dumnezeu și Îl închid în ea, nu-I dau voia mea să îmi arate că voia Lui e alta față de părerea mea.
E târziu. Mă duc să citesc oleacă.
Mulțumesc pentru tot! Doamne ajută!
PS: Îi mulțumiți, vă rog, pentru mine „copilașului rănit” care a scris http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1868 ? Am învățat multe de la el!
CV