Văd cum se insinuează „dorul de durere”

Versiune tiparTrimite unui prieten

De vreo două zile, văd cum se insinuează „dorul de durere”. Tot ajung până la momentul la care văd ba că-mi vine să-mi plâng de milă, ba că nu sunt bună de nimic. Efectiv observ cum se apropie gândurile... și alaltăseară trecusem tot așa, pe lângă ispită: stăteam în fotoliu și efectiv vedeam cum într-o parte e suferința cunoscută, cum m-aș putea cufunda în ea, iar într-o parte nu știu ce e;
Maica mea, efectiv mă vedeam stând pe muchie, simțeam suferința fizic, lângă mine, o senzație atât de cunoscută, atât de ispititoare, dar în mine era altceva, era o durere în care mă rugam de Doamne să nu mă lase în suferința aceea, pe care o știam; a fost o fracțiune de secundă în care am spus că asta e, stau pe muchia aceea cât va fi nevoie, dar în suferință nu mă duc. Că voiam să văd ce e în partea cealaltă, în partea pe care nu o cunosc... Durerea asta în care eram, nu era durere, era un disconfort, că nu știu ce e în partea asta, era un fel de frică... Nu știu cât a durat „starea” asta, dar eram atât de hotărâtă să mă țin de Doamne, oricât de dureros ar fi fost, să-i spun ispitei ispită și să nu o cred, chiar dacă „îmi arăta” că e reală, că așa e... și nu știu cum, deodată durerea din inima mea s-a transformat în căldură, o căldură care a crescut și „a ars” motivele „suferinței”;
Doamne, slavă Ție!
...din nou am dat slavă Domnului că m-a ajutat să vreau să nu cad; Doamne, cât de fină e chestia asta, cât de fină e această îndulcire, încuviințare, însoțire cu ispita și dacă nu aș ști că e cu mine, m-ar apuca deznădejdea la gândul că orice neatenție mă duce mai aproape de această încuviințare...
Am vrut doar să vă salut și văd că a mai ieșit jumătate de pagină.
Sărut mâna cu drag,
Cr

Copila mea, cum chinuie vrăjmașul diavol sufletul nostru și cum lucrează Domnul de delicat și că avem timp să spunem Nu și că putem să alegem asta!
Și ai mai văzut și că e în noi o „foame” de suferință, de îndulcirea cu suferința pătimașă. Unii numesc asta hrănirea trupului de durere, sau a sinelui rănit. Dar noi știm că e hrană pentru vrăjmașul diavol care ne parazitează sufletul...

E minunat că ai văzut, că ești conștientă și că nu ai de ce să te temi, ci doar să ai puțină credință...
Cu drag mult și rugăciune și recunoștință pentru ascultare și răbdare,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar