Scrisorile unui codependent către părinții săi

Dragă mamă,
Știi deșigur că urmez un program de terapie. Probabil că ai rămas foarte nedumerită când ai aflat, neînțelegând la ce îmi folosește și de ce sufăr. Aș vrea să-ți spun mai multe, deși mă tem că vei auzi lucruri dureroase pentru tine. Îmi doresc mult să împart cu tine din durerile mele, așa cum nu am putut să o fac niciodată.
Aș vrea întâi să-ți spun că abia acum înțeleg mai bine suferința pe care ai trăit-o lângă un soț alcoolic și să știi că mă bucur mult și îți mulțumesc că ai avut puterea de a lua acea decizie salvatoare pentru noi, de a-l lăsa să se prăbușească singur, fără a ne târî și pe noi după el. Îl iubesc și pe tata și m-a durut mult faptul că am trăit departe de el, că a murit singur și în mizerie, departe de noi și de Dumnezeu, dar îmi e limpede că a fost decizia lui și că tu nu ai avut de ales în acel moment. Îți spun asta fiindcă multă vreme am oscilat între a te acuza pe tine că l-ai abandonat și a-l acuza pe el că ți-a distrus viața, adunând multe resentimente față de voi amândoi.
Întorcându-mă la copilăria mea, iți mulțumesc din nou pentru sacrificiul de a nu te recăsători, ar fi fost un lucru care mi-ar fi adâncit suferința. Îți mulțumesc, mamă, pentru anii în care nu ai avut somn și odihnă fiindcă nu știai cu ce ne vei hrăni și ce ne va aduce ziua de mâine. Îți mulțumesc că nu ne-ai părăsit (știu că niciodată nu te-ai gândit la asta, dar mulți copii au trăit drama asta în acele timpuri grele). Îți mulțumesc că nu am suferit nici de foame, nici de frig și că nu ne-a lipsit nimic din cele materiale. Știu că toate astea le-am avut datorită muncii tale, inteligenței și capacității de a te descurca în situații foarte dificile. Cred că am moștenit asta de la tine și, din nou, îți sunt recunoscătoare.
Te rog să mă ierți și pentru unele lucruri mai dureroase pe care trebuie să le știi. M-a durut mult când eram mică neputința ta de a-ți arăta sentimentele față de noi, copiii. Sunt convinsă că ne-ai iubit și ne iubești enorm pe amândoi, mamă, dar aș fi avut nevoie să mă iei în brate, să mă săruți, să nu mă învinovățești pentru lucruri de care nu eram vinovată, să-mi arăți că ești și mulțumită de mine, nu doar critică și aspră. De asemenea mi-aș fi dorit săNote stăm mai mult de vorbă amândouă, nu să vin lângă tine în bucătărie și să vorbesc doar eu în timp ce tu erai mereu preocupată de grijile tale. Și aș mai fi vrut să mă accepți așa cum eram, eu, copilul tău și al tatei, să nu încerci să mă schimbi și să nu încerci să-ți realizezi prin mine visurile spulberate... Te înțeleg, mamă, că ai suferit mult și nu ai avut parte de ceea ce meritai, dar să știi că și eu am suferit lângă tine, din clipa în care eram doar o celulă în burtica ta, eu am simțit tot ce simțeai tu, toate fricile tale, toate durerile... Noi două suntem într-un fel nedespărțite... și te iubesc mult de tot și aș vrea să mai știi că aproape te-am iertat...
Iar astăzi eu sunt bine și sunt ceea ce sunt și datorită ție, și datorită lui tata; vă mulțumesc și vă port pe amândoi în rugăciunile mele. Sunt fericită că sunt fiica voastră, durerea a ceea ce a fost a rămas ca o fotografie pe care o privesc cu un zâmbet de recunoștință...
Te îmbrățișez cu toată dragostea,
Copila ta, Da

Dragă tată,
Ești departe acum și mi-aș fi dorit să fii aici să te îmbrățișez și să-ți vorbesc. Domnul să te aibă în grija Sa, să te primească în Iubirea Sa.
Ce puțin ne-am cunoscut, tată, și ce multe te-aș întreba... Nimeni n-a putut să-mi răspundă la întrebările despre tine în totalitate, nici măcar mama... Dar te-a iubit mult, să nu te îndoiești de asta și știu că și tu ai iubit-o. Nu va mai trece mult și vom fi iarăși cu toții. Dar până atunci îți scriu câteva rânduri.
Îți înțeleg bine suferința care nu ți-a dat pace până la sfârșit. Îți înțeleg durerea după Domnul pe care nu L-ai cunoscut. Nădăjduiesc că-L vei fi aflat deja. M-a durut mult să aflu că ți-ai risipit tinerețea și inteligența căutându-L acolo unde nu era. Dar, tată, îți mulțumesc că m-ai adus la viață să ne bucurăm împreună de ea. Să știi că am moștenit multe din trăsăturile tale și îți sunt recunoscătoare.
M-a durut să te văd distrugându-te și asta încă de foarte mică. Mi-a fost frică atunci când ai venit beat și ai vrut să ne omori cu cuțitul. Și mamei i-a fost frică. M-a durut durerea ta într-un mod pe care nu am știut să-l exprim decât urându-te și respingându-te. De asta nu vroiam să te văd și să vorbesc cu tine la telefon. Nu suportam să știu că iar ești beat, era prea mult pentru un copil. Să știi că adormeam seara plângând după tine și mă rugam să facă Dumnezeu o minune ca voi să vă împăcați. A te vedea era cea mai mare durere pe care puteam să o îndur. Și nimeni nu știa cât te iubeam și câte vroiam să-ți spun și să te întreb...
Te rog iartă-mă așa cum te-am iertat și eu. Să te rogi pentru mine și tu, tată. Aștept cu mare nerăbdare intâlnirea noastră.
Te iubesc și te îmbrățișez.
Da, copila ta