Te înțeleg şi ştiu ce simţi, am trecut şi eu prin asta, eu nu am simţit nevoia să mă împac cu soţul meu, ci pur şi simplu nu am avut curajul să-l părăsesc că mi-era frică că mă omoară. Am fost crescută într-o familie cu violenţă verbală, cu un tată alcoolic. Suportând ani de-a rândul umilinţa şi jignirile m-am obişnuit cu ele şi, după căsătorie, mi se păreau fireşti. Şi soţul meu a avut ¨modele sănătoase" pe tatăl care era la fel de violent şi nici astăzi nu ştiu cine e soţul meu adevărat. Copiii copiază întocmai modelul părinţilor. La socrul meu am auzit adesea că dacă îţi baţi nevasta ea va şti de frică şi nu vei avea probleme, ea va deveni servitoarea ta şi soţul meu are aceleaşi concepţii şi astăzi, nu şi le schimbă însă eu ţin cont de ele, nu îl întărât îmi văd de viaţa mea. Dacă aş fi mai tânără cu mintea de acuma aş coti la stânga şi lui i-aş sugera să o ia la dreapta. Copii care cresc în violenţă devin la rândul lor violenţi. Eu mai cred că bărbaţi care îşi bat nevestele sunt slabi, pentru că dacă ar fi puternici şi-ar alege un adversar pe măsură, nu pe unul care îl ştie mai slab decât el şi în faţa căruia va şti sigur că va câştiga. Pe mine soţul meu m-a pocnit de am şi azi probleme cu urechile de la un singur cuvânt, sau altădată când a băut cu vecinul şi pentru că nu am fost promptă ca să-i deschid uşa. Unii bărbaţi vor să fie de temut şi uită că acolo unde este frică nu este dragoste. Bătaia e cel mai umilitor lucru care poate să existe între oameni, nu ajută la nimic.
Nu pot să-ţi dau sfaturi, doar atât: e bine să vedeţi amândoi dacă nu cumva proveniţi dintr-un mediu unde se consumau băuturi alcoolice fie că au fost părinţi sau bunici. Astea duc la degradarea sistemului nervos şi e nevoie de consiliere pentru a înţelege de unde vine violenţa.
Cei care sunt violenţi de obicei sunt destul de tăcuţi, nu jignesc, ei par a fi mulţumiţi tot timpul dar pe dinăuntru clocotesc de ură şi când se dezlănţuie să te ţii bine.
Îţi doresc curaj pentru a vedea calea cea bună pentru tine.
Cu drag, Maria.