Maică, de ieri mă confrunt cu frica!
Frică din aia apăsătoare și devastatoare... apăsătoare în mine, catastrofală.
Am văzut mesajele cu Umbra.
Transmiteți-i fetei/doamnei că ea are Umbră pentru că bate Lumina peste ea!
Ziceți-i că eu am vrut să văd ceva frumos în Umbră, pentru că... știu și eu ceva, ceva de la Jung că... i s-a dat o conotație grea, tristă, dar... Lucian Blaga... a ridicat-o la rangul la care este ea: ia naștere doar în prezența Luminii.
Și umbra e... fantastică!
La licență, Maică, i-am zis profesoarei care m-a întrebat de ce am ales tema și am zis că am plecat de la maxima lui Lucian Blaga, pe care am pus-o motto: „Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii.”
Și i-am zis că... de aici am plecat, a fost provocator pentru mine.
Și m-a întrebat ce mi-a plăcut cel mai mult la lucrare, și i-am zis jocul ăsta cu lumina și cu obiectul, că umbra ia diferite forme interesante pe sol, și asta doar pentru că se modifică unghiul de unde bate lumina.
Ce frică îmi e, Maică!!
Umbra m-a salvat!
Și ah... pe lucrare la introducere chiar asta am scris:
Această temă a luat „viață” în urma uimirii față de maxima, pe care am ales-o drept
motto : Umbrele seamănă ce-i drept cu întunericul, dar sunt fiicele luminii (Lucian
Blaga).
Am observat de-a lungul timpului că umbrei i s-au dat conotații destul de grele,
triste, poate privită ca și cum ar fi un defect, dar nu am regăsit și aspecte mai vii. Această
maximă a lui Lucian Blaga însă, e una care ridică Umbra la un nivel nou. Aflăm că, deși
Umbra face parte din viața noastră, din firescul lucrurilor, ea ia naștere doar în prezența
Luminii, dacă există Obiectul. De altfel, umbra este un element important care oferă
veridicitatea într-un spațiu tridimensional, pe lângă efectele de perspectivă, adâncime.
Fascinant și uluitor pentru mine este jocul care se naște între unghiul de unde
provine lumina, lumina însăși, adaptate pe un obiect și rezultatul acestora. Să privim lucrurile
la un nivel mai matematic, dar destul de simplist: avem o funcție care în lumea reală revine la
a fi un cub. Unghiul din care provine lumina, culoarea luminii și forma obiectului sunt
parametrii funcției. Codomeniul funcției este umbra, pe obiect se aplică lumina, din unghiul
dorit. Se află un joc fascinant între acestea trei. De altfel, un astfel de joc se regăsește și între
mișcare și efectul auditiv, zgomot, sunet. Am putea zice ca Sunetul stă în umbra Mișcării.
Oh... am selectat multișor, dar ăsta e începutul...
Și eu mă simt adesea o umbră, sau cel puțin... m-am acceptat cât de cât, umbra atâtor persoane...
Dar umbra e cea mai fidelă.
O umbră tremurând de frică
Copila mea iubită,
Ți-e frică pentru că nu poți controla fericirea celor dragi! Pentru că fericirea ta depinde de a lor ca umbra de obiect... Asta e suferința ta! Asta e boala ta! Te rog, ridică sufletul tău spre Domnul și cere-I să-ți dea puterea să jertfești, să răstignești această frică încredințându-i și pe cei dragi iubirii Lui. El ne iubește. Iubirea Lui nu e măsurată de „nota de la licență” și nici de felul în care se comportă cineva. El ne iubește necondiționat. Și atâta vreme cât cineva, fie și o micuță umbră, crede și se încredințează voii Lui, vindecându-se de necredință, toți cei din „sistem” vor beneficia de lumina Luminii și vor avea alt comportament... Dacă primești frica, vei apela iarăși la gândirea magică și vei obtura Lumina și te vei lăsa devorată de plăcerea de a urla de frică și durere în întuneric!
Te rog, Copil iubit, mergi să te spovedești, împărtășește-te și fii harnică, așa cum mi-ai făgăduit de curând, la Seminar și la codependență! Te rog mult și frumos!
Am nevoie de tine și de bucuria ta ca de a mea!
Cu drag și încredere,
Maica ta Siluana