Doamne, mi s-a luat ceața de pe ochi și am văzut cât sunt de rea, cât sunt de cârtitoare și cât de mizerabilă sunt. Sunt mândră, sunt încăpățânată, sunt... Mă cutremur la fiecare zvon apocaliptic la gândul că în teroarea aceea ( așa îmi vine
mie în cap) Te-aș putea pierde. Dacă ar fi ceva să Te rog ar fi să nu mă lași în răutatea mea să nu lași pe nimeni să mă despartă de Tine. Familia mea e în necredință de-o viață Doamne și eu care cu mila Ta, cred, tot eu sunt cea nebună, habotnică și nu mai știu cum deși eu le vreau binele ei înțeleg invers și de mulți ani mă străduiesc în van.
Când deschid Noul Testament găsesc numai cuvinte de genul, pieriți fii de năpârci sau altele și eu căutam cuvânt de mângâiere.
Sincer mi-e greu să cred că mă iubești în halul în care mă aflu. Mi-e greu și uneori nu cred deloc fiindcă am avut parte în viața mea de atâta durere de atâta întuneric... Mi-ar plăcea să-Ți fiu pe plac să devin ce ai Tu de gând dar nu știu ce ai de gând și de Te-aș întreba nu aș auzi răspunsul că mi-s urechile surde de la păcate și răutăți Doamne.
Și sunt în iad, Doamne și Tu ești unica scăpare, unica salvare și în loc să mă predau Ție cu toată ființa mea eu... ca o nerușinată nu am încredere în Tine, fiindcă în copilărie nimeni nu mi-a arătat iubirea și nu m-am simțit iubită și de aceea mi-e greu să cred în iubirea Ta!
Iartă-mă!
De când am început să cred am dorit un singur lucru să trăiesc pentru Tine dar Tu vezi că nu pot nimic, și că sunt un nimic plin de viclenie și răutăți ajută-mă Tu!
Scapă-mă din otrava asta a cârtirii și ajută-mă să înțeleg ce să fac cu viața mea. Lumea asta, Doamne e plină de deșertăciune și ispite și cad atât de des în ele, Doamne.
Cândva trăiam cu bucurie, cândva trăiam cu Tine și vroiam să Te iubesc și să fiu una cu Tine cândva fiecare clipă era o bucurie un dar de la Tine dar zvonurile apocaliptice m-au tulburat rău de tot, am ajuns să cârtesc, să mă îndoiesc de Tine; am gândit că dacă ne iubești nu ai lăsa așa vremuri de restriște peste noi și copiii noștri!
Iartă-mă Doamne!
Chiar și în cârtire, sufletul meu Te dorește, și... mi-e atât de dor de Tine.
Un suflet ticălos și rău,
Un suflet... pe lângă...Cale
Suflet drag,
Să te cercetezi și să vezi dacă nu cumva îți face plăcere să fii un „suflet ticălos și rău”...
Ca să ieși din acest iad e nevoie să primești iubirea lui Dumnezeu pentru tine și să-i răspunzi făcând poruncile. Prima este cea a binecuvântării celor care îți fac rău, pe măsură ce vei primi să lucrezi cu harul, și a iertării așa cum ne învață Domnul!
Cine Mă iubește pe Mine, spune Domnul, împlinește poruncile Mele!
Curaj, suflet drag! NU există altă Cale!
Dar El, Calea, te va învăța și-ți va da putere de îndată ce vei accepta că mai degrabă mori decât să mai trăiești în stilul în care ai trăit până acum. Pune început bun și fă puținul, doar puținul pe care îl poți face astăzi! Și vei vedea mari minuni!
Cu dragoste și încredere,
Maica Siluana