Sărut mâna Maică! La acest subiect de multe ori eu adaug: „Doamne, ajută-mă să accept că eu nu pot!” Fac minuni aceste câteva cuvinte: „Doamne accept și Te binecuvântez”, dar ce simt eu că îmi schimbă așezarea sufletească este să-I arăt Domnului tot ce simt păcătos, să nu mă ascund și să cad în întristare și mâhnire cum obișnuiam. Bineînțeles că și acum am întristare și mâhnire, însă mai este ceva în plus, această spovedanie înaintea Domnului îmi dă o bucurie și o pace. Când zic „Doamne vindecă-mă”, e altceva! Nu mai simt povara păcatului atât de grea. Această spovedanie m-ați învățat-o sfinția voastră acum doi ani, dar eu abia acum câteva luni am înțeles-o. Doamne Îți mulțumesc! Mi-e foarte dor de sfinția voastră. Acum sunt în T. Am făcut a doua operație la dinți. .. Acum este două fără zece, noaptea. Am dureri și nu pot dormi. M-am gândit să vă scriu pentru că în ultimul timp citesc și recitesc ceea ce scrieți atât de viu pentru noi, mici și mari. Toți ne regăsim în câte ceva. Aș vrea să vă mărturisesc ce minunat lucrează Domnul. Din aprilie și până acum am avut șapte drumuri la T pentru dinți. Am fost pusă în situația de a răspunde la tot felul de întrebări curioase: la clinică, în taxiuri, în familia surorii mele, la care stau când vin în T. Maică, vă spun că îmi veneau răspunsuri fix din ceea ce citisem sau auzisem la sfinția voastră. Mă miram de mine, cum de îmi veneau ca pe bandă răspunsurile. De exemplu: diferența dintre bucurie și plăcere și altele pe care le citisem. Înainte de operație mi s-a dat un formular psihologic să-l completez. Erau întrebări cu variante de răspunsuri, dar din perspectiva noastră nu puteam alege nici unul. Și când a trebuit să motivez de ce nu pot să-l completez mi-a venit un răspuns foarte simplu pe care l-am auzit acum opt ani la primul Seminar care l-ați avut în Craiova și la care am fost și eu prezentă: „La noi sistemul de valori este altul”. Acesta era răspunsul. Foarte la obiect. Nu știu cum mi-a venit. Deși este atât de simplu, eu singură nu puteam să-l găsesc... La un moment dat mă simt o mincinoasă, pentru că pur și simplu reproduc ceea ce spuneți sfinția voastră,
Sărut mâna Maică pentru răbdare și vă iubesc,
A. C.
Copila mea iubită,
Mulțumesc mult pentru mesaj, pentru dragoste și pentru ascultare. E uimitor, cum trec anii, cum ne îndepărtăm în timp și în spațiu și cât de aproape suntem încă în Domnul!
Pun aici un fragment din mesajul tău ca să facem „poftă” de bucuria și pacea Domnului și altor sufletele aflate în căutare.
Te rog, copile drag, să nu te sfiești să folosești ceva ce ai primit de la mine, pentru că nu-mi aparține nimic. Toate cele duhovnicești sunt din „cultura Duhului” Sfintei noastre Biserici și daruri de la Domnul în ciuda marii mele nevrednicii! Ale mele, cu adevărat, sunt numai păcatele!
Doamne, miluiește-ne pe noi pe toți și ne binecuvântează și ne luminează după mare mila Ta!
Te îmbrățișez cu drag, recunoștință și binecuvântare,
Maica Siluana