Iubită Măicuță,
Nu pot spune în cuvinte cât de adânc te îmbrățișez pentru tot ce faci pentru mine și cât de recunoscătoare sunt că Dumnezeu îmi arată prin tine ce am de făcut acum.
Și, în starea de apatie care m-a speriat la început, am găsit o putere. Puterea de a observa. De a nu judeca, de a vedea în spatele unui om care vrea să mă rănească pentru că și el are răni de care nu e conștient, poate. Puterea de a nu judeca. Puterea de a asculta fără să intervin pătimaș. Puterea de a mă ruga în tăcere. Acum, când nu am reușit să mă rog așa cum o făceam înainte, ci doar de a-i cere iertare Lui Dumnezeu și a-i mulțumi. La atât se rezumă acum rugăciunile mele. În care îi invoc pe Iisus, pe Maica Domnului, pe Arhanghelul Mihail, pe Sfântul Nectarie, să aibă grijă de sănătatea mea, pe Sfântul Stelian să mă ajute să-mi ocrotesc copilul, pe Arhanghelul Rafail să aibă grijă de noi, pe îngerul meu păzitor să mă îndrume, să mă ocrotească. Mă trezesc vorbind cu ei. Le mulțumesc și-i rog să mă călăuzească.
Și mi-am făcut probleme că poate rugăciunea mea nu-i suficientă, poate vrăjmașul mă împiedică de la rugăciune spunându-mi că se poate și așa. Se poate și așa? Sau e doar o ispită? Cum pot să-mi dau seama?
Merg înainte cu pașii și sunt uimită să recunosc acum în jurul meu, și să se deschidă spre mine, multe suflete care se zbat în dependență. Și care sunt în preajma mea de ceva vreme - întâmplător sau nu? Mă doare sufletul pentru toți...
Să ne ajute Dumnezeu pe toți să ne eliberam de această povară și să putem pune ceva bun în loc, fiecare la timpul și în felul lui.
Te îmbrățișez atât cât pot eu acum și mă rog Bunului Dumnezeu să te țină sănătoasă și să-ți pot mulțumi prin ceea ce fac...
Cu drag,
Mihaela
Fii binecuvântată, Mihaela mea!
Eu îți mulțumesc ție și dau slavă lui Dumnezeu pentru ascultarea și răbdarea de care ai dat dovadă în această grea renaștere pe care o trăiești. Nici eu nu-ți pot spune în cuvinte cât de greu mi-a fost, de multe ori, să nu primesc gânduri de frică, de teamă că vei abandona lupta lăsându-te convinsă de „dovezile” psihismului tău rănit de experiențe lipsite de ocrotirea lui Dumnezeu și parazitat de cel ce ar voi să rămâi roaba deznădejdii, sau să alergi la „metode” alternative de „rezolvare”... Slavă lui Dumnezeu însă, că mereu și mereu mi-a dat putere să am încredere.
Da, copilă dragă, acea apatie este „deruta” ego-ului lipsit de energia pe care i-o oferea „controlul” codependent... Pe măsură ce vei lucra pașii și vei face tot mai profund liturghia iertării, vei mai descoperi și alte înțelesuri și vei experimenta și alte moduri de a fi. Vei fi uimită mereu că nu mai ai un „fel anume” de a fi pentru că nu vei mai reacționa la „stimulii” exteriori, ci vei lua o atitudine mereu alta și, mai ales, vei învăța să „lași lucrurile să se întâmple” tu având grijă doar să fii cu Domnul ca să trăiești ce așteaptă El de la tine și nu ce pretinde „realitatea” care niciodată nu este obiectivă...
DA, Mihaela mea, nu numai că se poate și așa, ci așa și trebuie. Acum timpul tău, timpul vieții tale nu mai e strict împărțit între timpul de rugăciune și timpul de după rugăciune, ci devine tot mai mult timp-rugăciune. Adică, acum rugăciunea se „întrupează” în viața ta, cuprinzând și „răutatea zilei” și bucuria pe care nu o mai poate lua nimeni de la noi, bucuria de a fi cu Domnul și cu mila Lui. Rugăciunea devine mod de viață. Desigur, asta nu exclude timpul-sărbătoare, praznicele de rugăciune care sunt Sfânta Liturghie, Slujbele, rugăciunile de seară și de dimineață, pravila de la Duhovnic etc. Dar acum avem nevoie să sfințim cotidianul, gestul mărunt al fiecărei clipe fără de care nu intrăm în Împărăție! Domnul a coborât în carnea noastră ca să ne sfințească și să ne ridice la Cer cu ea cu tot.
Mare este Taina Mântuirii și fericiți suntem că ne-am deschis urechile la chemarea Celui Ce ne-o dăruiește!
Acum, mergi mai departe cu hotărâre, Copil drag, și dăruiește celor din jurul tău tot ce poți și este bine primit!
Cu dragoste și încredere,
Măicuța ta Siluana