Când am citit pentru prima dată răspunsul dumneavoastră pentru mine pe site, n-am prea înţeles mare lucru, dar am cerut lui Dumnezeu să mă lumineze. Ce anume n-am înţeles? Îmi spuneţi aşa: „nu, nu greşeşti nicăieri, doar încă nu eşti gata!”şi mă gândeam eu, cum nu sunt gata? Normal că nu sunt gata! - doar „nimeni nu pune un petec nou la haina veche, şi vin nou în burdufuri vechi”, pentru că haina s-ar rupe, iar burduful ar exploda! Ei, ei, măicuţă! Cât de minunat este Dumnezeul nostru!!!!!!!!!!!!! Păi, cum aş arăta eu aşa cum sunt acum în împărăţia lui Dumnezeu? În primul rând n-aş avea ce căuta acolo până nu mă nasc din nou, până nu devin alt om, pentru că nici nu mi-ar plăcea!!!!!!!! M-aş plictisi!!!!! Ce să caute un om murdar într-un loc curat? Ce să caute un hoţ undeva unde nu poate fura? Ce să caute un criminal într-un loc unde nu poate ucide? Ce să caute un desfrânat într-un loc unde nu mai are cu cine să se desfrâneze? Ce să caute un om plin de pizmă şi invidie într-un loc, în care nu ar avea pe cine invidia şi urî? Dacă ne-am duce acolo, în împărăţie aşa cum suntem, am tuli-o de-acolo, înapoi în iadul nostru cu cea mai mare viteză, iar Dumnezeu nu asta vrea de la noi!!!!!!!! Vai ce ruşine îmi poate fi măicuţă! Şi ne mai văităm că nu îl înţelegem pe Dumnezeu, că nu ştim ce vrea de la noi!!!!!!!! E atât de simplu! Cred că tot secretul constă în întrebarea: „vrem sau nu vrem o viaţă plină de bucurii, unde nu este durere, nici întristare, ci viaţă fără de sfârşit?” Oare am fi în stare să ducem atât bine? - noi care, dacă nu avem durere ne-o căutăm cu lumânarea sau chiar ne-o provocăm singuri? Ei, ei! Vă mulţumesc nespus de mult pentru cuvânt şi vă ador măicuţa mea frumoasă şi preţioasă! Dumnezeu să vă dea multă sănătate şi pace, pentru că bucurie aveţi din belşug!
Vă îmbrăţişez cu dor şi drag,
al dumneavoastră copil hotărât: Kati
Draga mea copilă dragă
Secretul cel mare, taina omului cel răzvrătit, este că încă nu-şi cunoaşte dorul inimii sale.
Tu, Copila mea, viteaza şi minunata mea Kati, ai lucrat mult şi onest, dar încă nu ai pus, nu puteai să pui început pasului acela de a te accepta aşa cum eşti. Aveai nevoie să fii „copil bun”, „să meriţi” iubirea cea mare pe care o căutai cu toată fiinţa ta. Acum ai trecut la etapa în care Căutarea e mai importantă decât „găsirea”!
Va veni ceasul în care Cel ce te caută de atâta vreme şi te urmează acolo unde Îl conduci, îţi va spune cât de mult a iubit truda ta, lacrimile tale şi cât de mult şi cu cât dor te-a aşteptat să te înduri să mori, să te lepezi de tot ce crezi că te-ar plictisi în braţele iubirii Sale!
Să nu te temi, Kati drag, rănile tale, abuzurile pe care le-ai suferit au fost multe, grele, dar mai ales, „subtile” şi „înscrisurile ” lor din inima şi firea ta se şterg greu pentru că sunt ca ciupercile otrăvitoare care seamănă perfect cu cele comestibile! Nu deznădăjdui! Domnul e cu tine, în iadul tău, până vei reuşi să înveţi de la El să fii destul de blândă şi smerită cu inima pentru a reuşi să întrezăreşti ce bucurii făgăduieşte şi dăruieşte El!
Te iubeşte maica şi are mare încredere în copilul ei hotărât.
M Siluana