Săru'mâna.
Aș dori să vă mărturisesc pe scurt cum L-am găsit pe Dumnezeu.
Am 22 ani. În familie am avut multe probleme, tatăl meu a băut toată viața lui, mama a suferit mult și până la urmă a divorțat. Ne-a afectat acest lucru și pe mine și pe fratele meu. De la 14 ani ascult muzică rock și am dus o viață liberă, am fost o fire rebelă (și încă sunt), beam foarte mult, și mă simțeam bine în starea aceea. Dar vreau să trec peste partea aceasta. Acum doi ani de zile am văzut un film ce mi-a schimbat total viziunea asupra vieții, The Secret. Acest film vorbea de legea universală, legea atracției universale. Și de atunci am studiat acest aspect, am înțeles faptul că totul e energie, și am înțeles puterea cuvântului. Am descoperit apoi Sfinții Îngeri și i-am invocat, și mare mi-a fost minunea când am observat că aceștia îmi răspund la tot ce îi întrebam. Și timp de un an am citit foarte mult, și am ajuns să descopăr cristaloterapia, bioenergia, meditația, yoga. Nu am practicat yoga din cauză că nu vedeam rostul. Urmăream tot timpul emisiunea lui Oreste și am învățat multe de acolo. Credeam în Tatăl Ceresc și Mama Natură, dar nu voiam să-L denumesc Dumnezeu. Probabil rugăciunile mamei mele și ale mamei viitorului meu prieten au făcut minuni. Am cunoscut un băiat care purta la gât cruce (în mediul în care ne învârteam amândoi nimeni nu purta cruce) și asta m-a atras foarte mult, că nu îi e rușine să poarte la gât ceva sfânt. Eu purtam o cruce, dar purtam și cristale multe. Mi-a povestit că tocmai venise din Athos, și nu a vorbit foarte mult de experiența asta, însă ceva îl marcase mult. Mi-a vorbit de rugăciune și mi-a zis să încerc și eu să citesc acatistul Domnului Iisus Hristos pentru 40 zile, că multe lucruri bune mi se vor întâmpla. Și am început să citesc, și să citesc, și apoi să merg câte puțin la biserică, în timp am renunțat și la cristale. Ce vă pot spune este că acum nu mă mai pot dezlipi de conferințe online, de cântece bisericești, merg la biserică, am lăsat băutura, distracțiile prin baruri, și din ce în ce mai mult mă îndepărtez de mediul în care am trăit (nu mă mai simt bine cu ei, și nici ei nu se mai simt bine cu mine). Pe 8 septembrie 2008 tatăl meu era să moară din cauza băuturii, însă în urma unei minuni a Fecioarei Maria acesta a trăit și de atunci nu a mai băut nimic, și părinții mei s-au împăcat. Nu pot crede cum a lucrat Dumnezeu în familia mea... cam aceasta ar fi povestea mea foarte pe scurt, dar mă bucur că am ajuns pe calea aceasta, și mă rog să stărui și să mă ferească Dumnezeu de cel rău. Aș avea totuși o întrebare: Putem trece în pomelnic, duminica, pe cei care s-au sinucis sau cei care sunt botezați, dar care nu cred în Dumnezeu Iisus?
Vă mulțumesc pentru timpul acordat și Dumnezeu să vă dea putere să propovăduiți Calea cea adevărată și dreaptă și dumneavoastră și Măicuțelor ce mi-au răspuns și la alte întrebări pe acest site.
Ioana
Draga mea Ioana,
Mulțumesc mult, mult pentru mesajul tău, pentru cele pe care le-ai împărtășit cu noi. Va fi de mare folos celor care încă se îndoiesc de lucrarea lui Dumnezeu cu omul.
Acum, tu, suflet drag, guști harul lui Dumnezeu și minunile pe care le face El cu noi. Apoi, va trebui să folosești acest har ca să vindeci din trecutul tău tot ce nu e iubire. Vei învăța să ierți, să binecuvântezi și să te lepezi de ce ai învățat rău de la ai tăi sau de la cei din jurul tău. Asta te va ajuta să fii fericită, adică să iubești și să fii iubită, și să fugi de rău. Fugind de rău, vei fi liberă și vei face față cu bucurie și nădejde oricăror încercări ale vieții.
Putem trece pe pomelnic pe toți cei vii și adormiți care nu s-au lepădat de Hristos. Dacă cineva e necredincios, dar nu s-a lepădat explicit de Domnul îl poți trece fără grijă. Dacă cineva s-a sinucis fiind iresponsabil psihic, de asemenea. Dar dacă a făcut-o fiind sănătos mintal, Biserica nu-i pomenește, ci îi încredințează milostivirii lui Dumnezeu pentru că gestul lor e o lepădare de Dumnezeu și de încrederea în El. Dar noi nu știm ce a trăit sufletul respectiv în momentul în care și-a dat sufletul și nici în ce stare era mintea lui. Aici putem să ne rugăm pentru cei ce au murit drept și să adăugăm „cu tot neamul lor”. Astfel, rugăciunile celor dragi și nouă și celui plecat de la noi prin această moarte cumplită, îi pot fi de folos. Dar în rugăciunile noastre de acasă să ne rugăm Domnului cu credință nelimitată în mila și înțelepciunea Sa, care nu pot fi cuprinse de mintea omului.
Bucurie sfântă, Ioana mea!
Maica Siluana