Am citit astăzi la Salome despre înapoierea injoncțiunilor și, nu știu cum să le numesc, dar vreau să încerc și eu să înapoiez părinților mei niște lucruri pe care acum nu le mai doresc...
Mama și tata, dar mai mult la tine mă gândesc, mama, e momentul să îți dau ceva, mi l-ai dat de mică și cred că nici nu știi de darul acesta nefericit pe care mi l-ai făcut... cred că până la un punct m-a ajutat în viață, era o viață lumească în care trebuia să fiu cea mai, dar acum eu nu mai duc, sau cel puțin îmi doresc să nu mai duc o viață lumească... e mult spus că viața la care am venit e viață îngerească, aș vrea să încep să trăiesc creștinește pentru început, iar darul tău nu îmi mai folosește...
Căci cine se va smeri se va înălța, după asta tânjesc acum, mama, iar a fi cea mai grozavă e deja un lucru care îmi face rău... te rog, primește-ți darul înapoi... nu înseamnă că nu te iubesc dacă îți las darul acasă, înseamnă doar că am crescut și am ales altceva... nu îți spun ție nu, ci unui fel de a trăi pe care și tu l-ai învățat de la alții...
Nu mai vreau să fiu prima, nu mai vreau să am valoare prin comparație și competiție cu celălalt, nu mai vreau să mă uit în celălalt ca să mă văd pe mine, nu mai vreau să trăiesc căderea lui ca o confirmare a valorii mele, nu mai vreau să mă tem de binele și valoarea lui și să o trăiesc ca un minus al meu, nu mai vreau să mă uit la celălalt și la felul în care trăiește ca eu să îmi stabilesc niște norme... nu mai vreau să fiu eu prin altul, ci prin Domnul, El să fie Ținta mea, El să fie Dorul meu, El să fie viața mea... Gata, mamă, gata... vreau să încep o viață nouă... îți aduc acasă, în apartamentul în care m-am născut și în care am crescut... îți aduc darul, ți-l înapoiez, îl las acolo unde l-am învățat, îl las în bucătărie cu toată frica aceea pe care o simțeam pe drum gândindu-mă cum să îți spun ceva ce știam că o să te supere, îl las acolo cu toate scenariile pe care le făceam pentru a crea o realitate mult mai plăcută a anumitor situații, îl las acolo cu durerea aceea a bucuriei că altul, care conta în ochii tăi și prin care îmi stabileai valoarea, a luat o notă mai mică decât mine... Gata, mamă, Domnul îmi stabilește altfel valoarea, prin El și nu prin oameni... așa că darul tău a început să mă încurce... ți-l înapoiez cu tot stilul meu de viață care s-a creionat prin darul tău, îți înapoiez competiția, comparația, îți înapoiez bucuria pentru minusul celuilalt, îți înapoiez atenția la altul ca să îmi stabilesc valoarea, îți înapoiez crezul că numai dacă sunt cea mai cea în toate domeniile în care tu aveai așteptări, numai atunci sunt iubită, îți înapoiez prefăcătoria ca preț al dragostei pe care altfel nu știai să mi-o arăți... îți înapoiez frica de greșeală, ca frica de a-ți pierde dragostea... mulțumesc, mamă, pentru dar, mi-a folosit cândva, dar acum nu îmi mai ajută... ți-l înapoiez... sărut mâna...
Doamne, fii binecuvântat în felul acesta în care am crescut, fii binecuvântat în trecutul meu și în darul mamei mele, Doamne binecuvântează-o și binecuvântează și despărțirea asta, binecuvântează și începutul nou pe care îl pun... vino, Doamne, cu binecuvântarea Ta, cu dragostea Ta în viața și voința mea pe care ți le încredințez Ție, căci numai Tu îmi poți reda sănătatea mintală pe care am pierdut-o prin comparație și competiție, prin lupta de a fi cea mai grozavă, prin compromisurile făcute ca să fiu iubită de oameni după așteptările pe care ei le aveau....
Și mai vreau să înapoiez ceva oamenilor pe care i-am cunoscut... le înapoiez faptul că îmi stabileau valoarea, mă considerau importantă și demnă de iubit pentru că eram, în ochii lor, frumoasă... Oameni dragi, vă înapoiez valoarea mea văzută prin frumusețea fizică din ochii voștri... Eu sunt altceva, nu ce ați văzut voi...
eu