Doamne ajută, maica Siluana!
Iertați că nu v-am mai scris de mult, dar să știți că nu v-am uitat. Mă rog în fiecare zi pentru dumneavoastră și obștea dumneavoastră.

Eu sunt bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, Care mi se descoperă tot mai minunat în fiecare zi.
Tema Sesiunii a șaptea am făcut-o demult:
Tema pentru acasă

1.Continuați să citiți în fiecare zi Acatistul, sau alte Rugăciuni către Sfântul Duh.
Citesc în fiecare zi Acatistul Mântuitorului și sunt zile în care mai adaug și alte Acatiste, inclusiv cel al Sfântului Duh.

2.Citiți materialele anexate și notați-vă impresiile și sentimentele pe care le aveți.
Am scris pe niște foi A4 în urmă cu ceva timp pe care nu le mai găsesc acum când vă scriu.
...știu că era frumos ce am scris... am încercat să recitesc acum dimineață anexele (pe care le citisem de atâtea ori), dar mi-a dăruit Bunul Dumnezeu ultimele zile așa de minunate și pline de iubirea Lui că parcă nu aș mai citi acum despre Suferință.

Haideți mai bine să vă spun cum am petrecut de sâmbătă:
Dis de dimineață de la ora 06:30 am mers la Spovedanie, unde am primit din nou iertare de păcatele mele și șansa unui nou început, am fost la părinții mei și am lucrat în grădină până seara când am lăsat lucrul și am mers la Vecernie, deși am avut o ispită să nu merg și să termin treaba, dar mi-am zis că vreau să Îl pun pe Dumnezeu mai presus de alte activități.
Duminică am mers la Sfânta Liturghie și am fost împărtășit. Mare Bucurie, am mai zidit o cărămidă în casa cea nouă a sufletului meu.
Seara am mers la Vecernia cu Litie.
Luni am mers din nou la Sfânta Liturghie și din nou am trăit Bucuria Împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului și am mai pus încă o cărămidă. A fost așa un Duh minunat la Liturghia de Sfântul Ilie, așa un Duh Puternic cumva, știu când am ieșit și eram în drum spre casă, credeam că nu mă va mai învinge niciodată vreun păcat sau patimă. Cred că era de la Sfântul Ilie, nu mă mir că se tem oamenii de Sfânt. Este puternic.
Seara de ieri (Luni, de Sfântul Ilie) am fost din nou la Biserică unde am participat la Canonul Sfântului Proroc Ilie împreunat cu Acatistul Rugului Aprins.
Au fost niște zile minunate.

Acum cred că mă înțelegeți că nu pot să citesc în dimineața asta despre Suferință, după așa zile duhovnicești. Nu există Suferință, Maică... acolo unde e Iubirea lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii, nu mai este suferință. Dumnezeu e Iubire și nu mai încape suferința.
Îmi vine să strig acum ca în rugăciunea de Paști a Sfântului Ioan Gura de Aur (sper să nu greșesc): Unde-ți este moarte boldul? Și iadule biruința?

Toate suferințele dispar atunci când apare Iubirea lui Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu că m-a ajutat să ies din mocirlă și ceața deasă a păcatelor, dependențelor, patimilor care mă împiedicau să mai văd Lumina Lumii.
Am credință mare că mă ajută Bunul Dumnezeu să mă îndepărtez tot mai mult de locul ăla întunecos prin care am trecut și să mă apropii cât mai mult de El.

3. Alegeți un moment din zi în care să stați în fața lui Dumnezeu pentru a vă oferi inima și simțirile ei lui Dumnezeu, rugându-L să transforme durerea și întristarea din ele în bucurie, după cum a făgăduit.

Așa fac. De multe ori reușesc să stau în fața lui Dumnezeu seara de la ora 10 împreună cu dumneavoastră și obștea noastră de la ora 10 :)

Încă o dată vă mulțumesc și vă sunt recunoscător că mi-ați fost călăuză în vreme de ceață.
Cu dragoste,
Cătalin