Logodnicul meu înainte să ne cunoaștem trebuia să se căsătorească cu o altă fată cu care se cunoștea de vreo trei ani. Problema este că în tot acest timp ei au trăit împreună și de aici încolo nu mai reușesc să-mi dau pace, că de patru ani de când suntem împreună nu reușesc să mă liniștesc și să mă împac cu ideea că ce a fost a fost și acum este cu mine. Totuși, înainte de a face vreun pas greșit aș vrea să mă sfătuiască cineva mai sigur. De când suntem împreună între noi s-a creat o mare legătură sufletească; aproape că gândim la fel, vorbim la fel, avem aceleași idei... și mă gândesc că probabil și cu cealaltă fată a fost la fel, deci acum ce este, un trio? Ținând cont că poate așa devenise și relația dintre el și ea înainte să se despartă. Acum mă gândesc serios că poate ar fi mai bine să intru în mânăstire căci nu pot concepe cum voi trăi o viață cu ”fantoma” acestei fete. Am tot sperat că poate e doar imaginația mea și îmi va trece dar sincer nu mai știu ce să cred. El se enervează de fiecare data când încerc să vorbesc despre asta și mi-a zis că e ca și cum aș răstigni din nou un om care deja a fost răstignit. Deci ce să mai cred? Că el încă o mai iubește? Cum va putea Dumnezeu să ne unească cu această rana între noi? Am încerca să uit și să cred că este doar o nebunie a mea dar înăuntrul meu este un urlet îngrozitor care îmi retrezește durerea și asta mă face să cred că ceva ascuns totuși există. Mai ales că el la început mi-a ascuns aceste lucruri și mi-a zis că sunt singura fată pe care a iubit-o vreodată și mi-o zice și acum dar nu știu ce să cred. Am rămas cu el pentru că este un băiat deosebit, credincios, luptător și liniștit dar acum am ajuns la limită.
A.
Draga mea Copilă
Toți avem în noi, mai ascuns sau mai puțin, prezențe mai dragi sau mai puțin dragi din trecut. Tot ce am trăit până în această clipă e scris în mine, în memoria mea semantică și emoțională și mi-a afectat viața. Dacă ne întâlnim acum ne întâlnim cu toate aceste „fantome” pe care le purtăm în noi și pe care Dumnezeu ne cere să le iubim cu harul Lui. El, Domnul, când vine la noi, în noi, prin Sfânta Împărtășanie, vine cu toți cei care se împărtășesc sau s-au împărtășit vreodată cu El. Ei sunt cu adevărat în noi și viața lor este și viața noastră și avem porunca să-i odihnim în noi și nu să-i prigonim.
Dacă prietenul tău nu mai are relații de iubire în prezent cu fosta lui iubită și spune că te iubește și dorește să vă căsătoriți, nu sunteți trei, ci doar voi. Relația lui cu cealaltă fată are latura ei de păcat, pentru care amândoi au nevoie de pocăință și iertarea lui Dumnezeu are și latura ei de iubire pe care nimeni nu o mai șterge din ei, chiar dacă a lăsat urme dureroase sau s-a transformat în ură sau uitare. Nu ai ce face împotriva acestei realități.
Când l-ai cunocut și l-ai îndrăgit el așa era. Nu-i poți extirpa trecutul, mai ales dacă prezentul e ireproșabil. Ce faci tu când te porți cum te porți cu el e o crimă împotriva iubirii și un abuz emoțional. El nu te abuzează pentru că nu a avut acea relație special să te rănească pe tine. Doar dacă și-a părăsit prietena ca să fie cu tine ar exista o explicație la comportamentul tău și aceea ar fi un puternic sentiment de vinovăție.
Așadar, dacă vrei să ai pace și bucurie, arată Domnului acest comportament abuziv al tău și caută să vezi ce răni emoționale trecute te împing să faci asta. Altfel, durerea va fi nu numai că tu nu vei putea trăi o viață cu ”fantoma” acestei fete, dar nici acest bărbat nu va putea trăi cu tine și-l vei pierde și vei deveni și tu purtătoare de fantome... Te rog să nu te sperii pe mine dacă te doare răspunsul meu, dar nu am cum să te ajut altfel. Comportamentul tău e nevrotic și ai nevoie să conștientizezi asta și, cu responsabilitate, să faci ceva pentru a-ți salva familia ce stă să se înfiripe dacă relația vostră este așa cum o descrii, sau cu demnitate despărțindu-te și renunțând la acest abuz.
Poate seminarul nostru ”Să ne vindecăm iertând” ți-ar fi de folos ca să descoperi în trecutul tău originea acestei frici iraționale.
Iar mânăstirea ți-ar fi de folos numai dacă o alegi din dragoste de Hristos și nu ca să scapi de fantome ale trecutului... Ele sunt în noi și ne urmează oriunde ne-am duce așteptând să le iubim...
Cu rugăciune și încredere că vei depăși cu harul lui Dumnezeu această suferință,
Maica Siluana