Bună ziua maică Siluana,
Nu știu cum să încep să vă spun problema mea... dar încep prin a vă spune că îmi e extrem de frică de faptele mele încât mă îngrozesc doar prin simplul fapt că îmi aduc aminte iar de ele.
Nu mai am nici o legătură sănătoasă cu nimeni, mă pierd prin simplul fapt al căderii în păcat. În urmă cu câțiva ani am avut o problemă gravă (relație sexuală cu un băiat), ori această problemă mi-a apărut iar și nu știu ce să fac.
Vă rog să mă sfătuiți ce să fac?
Nu mai știu... sunt pierdut. Dumnezeu mă va ierta?
Nu pot să zic că sunt homosexual că nu practic zi de zi, dar nici nu am prietenă.
Vă rog prin bunătatea dumneavoastră să vă rugați pentru mine și să îmi scrieți ce să fac?
Am mărturisit la preot fapta mea și după aceea mi-a fost bine, dar de îndată ce am pierdut legătura cu Dumnezeu iar am căzut.
Și îmi e tare frică, că nu va fi cine să mă ridice și să mă ajute.
Vă rog, prin toată nevrednicia mea de a apela la ajutorul dumneavoastră, să mă ajutați să îmi îndrept viața.
Vă rog mult,
Un băiat deznădăjduit
Băiatul meu drag,
Te rog nu deznădăjdui!
Și ia aminte: Din cele ce-mi spui, acest păcat al tău „apare”! Te trezești cu el! Vine la vedere dintr-un ascuns din tine! Și e adevărat, nu e o metaforă. El e „scris” undeva în creierul emoțional ca tipar de reacție la o traumă, sau un șir de traume din primii ani sau chiar luni de viață.
Poate că mama ta a fost prea protectoare și ai trăit asta ca pe un abuz.
Sau poate a fost dependentă emoțional de tine prin pretențiile de a-i oferi ce nu obținea de la bărbatul ei.
Sau ai fost molestat sau abuzat sexual de un bărbat în prima copilărie.
Sau părinții tăi au avut relații intime sau perverse în timp ce erai în pântecele mamei.
Sau unul din părinți a „consumat” pornografie în prezența ta crezând că ești prea mic și nu vezi și nu înțelegi...
Oricare dintre aceste posibile traume, și încă altele, au putut sfârși printr-o teamă sau dezgust față de femei și o atracție față de bărbații prin care aștepți să-ți împlinești propria bărbăție.
Asta e o explicație sumară care te poate ajuta să crezi că nu poți birui pornirea spre acest păcat prin voință. Voința este o putere a firii, iar firea ta e rănită, e bolnavă, are „scris” în ea, ca legături neuronale, un tipar de reacție care vine „ca de la sine”. De aceea și doresc cei ce se acceptă ca fiind homosexuali să li se recunoască „orientarea” ca fiind firească. Ei așa „s-au trezit”, așa au simțit încă de la primele impulsuri sexuale, fără să aleagă asta! Ce nu știu ei, și mulți dintre cei ce-i judecă sau vor să-i ajute, este că nu asta e firea cea adevărată a omului așa cum a făcut-o Dumnezeu, și că depinde de fiecare om în parte dacă alege să redobândească firea cea adevărată, vindecată și sfințită de Dumnezeu prin întruparea Fiului Său. El, Dumnezeu Fiul ne dă, îți dă puterea de a șterge din firea ta urmele păcatului și de a-ți dărui deplina sănătate pentru a te bucura de darul vieții acum și în vecii vecilor.
Așadar, cum deja ai mărturisit, ai nevoie de Dumnezeu pentru a putea evada din închisoarea de simțiri dictate de acea schemă de „orientare” de care, slavă Domnului, încă te temi! Spun asta pentru că ești cu adevărat în pericol să te abandonezi ei și să crezi că nu ai scăpare. Și scăparea nu va veni de la o „prietenă”, ci de la Sigurul tău Prieten adevărat în aceste momente, Dumnezeu!
El te va învăța să primești și să folosești harul vindecător. El te va însoți pe Cale. El îți vă da bucurii mai mari decât plăcerile păcatului. El te va ajuta și te va învăța să te smulgi dependenței de aceste tipare emoționale. Dar numai tu vei putea să alegi să-L lași să te ajute. Tu, cu voia ta liberă, acea libertate a ta ca persoană și nu cu voința bolnavă a firii. Cu această voie vei putea să alegi, în fiecare clipă, să fii cu Dumnezeu.
Aș vrea să faci deosebirea între voința firii și voia liberă a persoanei tale. Cu voința ta nu poți să faci nimic pentru a nu simți ce simți, pentru a nu avea o dorință, de exemplu. Dar poți, cu voia liberă, să alegi o atitudine sau alta la această provocare. Poți să spui „N-am ce face! E mai puternică decât mine pornirea!” și să te supui ei. Sau poți alege să spui: „Doamne, fără Tine nu sunt om! Ajută-mă! Vindecă sufletul meu!” și să faci cele ce te învață El pentru asta. Știi deja că poți să alegi asta!
Când alegi să fii cu Dumnezeu, firea ta se manifestă la alt nivel. Atenția ta nu mai este la „tiparul” din creierul specializat pe supraviețuire, ci în duhul tău trezit din somnolența trăirii fără Dumnezeu, în locul acela tainic de întâlnire și ființare cu El! Atunci ești liber.
O vreme, de îndată ce vei suferi un stres, un necaz, o frică, iarăși vei cădea în locul cel de jos ca să „scapi de toate” prin uitarea provocată de plăcerea pe care ți-o dă păcatul ca „soluție” de moment. Dar, cum bine știi, după plăcerea păcatului vine „plata care este moartea”, moartea bucuriei de a fi. Și nu Dumnezeu face plata asta, ci cel ce ți-a dat avansul prin plăcere.
Dar tu, degrabă să alergi iarăși la Dumnezeu!
Te rog, Băiatul meu drag, salvează-te alegând să fii cu Domnul!
Tu poți să alegi, acum, să te întorci la Domnul și să înveți să primești de la El tot ce are să-ți ofere ca să te vindeci mai întâi, apoi să crești și să înflorești în iubirea Lui!
Eu te pot ajuta cu drag să mergem împreună pe Cale o vreme, făcând Seminarul iertării. Dar să mergi degrabă să te spovedești și să începi să te rogi chiar acum!
Cu dragoste și încredere și rugăciune,
Maica Siluana