Am trăit o experiență incredibil de frumoasă.
V-am spus că la un moment dat începusem să-mi bat copilul așa cum, la rândul meu, pățisem.
Acum vreo lună, în mașină, venind cu el către casă, fără nici o introducere îmi zice: „Niciodată n-o să te iert pentru cum m-ai bătut!”
Am avut un șoc, mi s-a pus un nod în gât.
În prima clipă am vrut să reacționez cu duritate, însă ceva m-a oprit.
A urmat un moment de tăcere între noi, apoi i-am spus că acea perioadă este o perioadă de care-mi este rușine și că aș da orice să pot schimba ce-a fost.
Apoi iarăși am tăcut amândoi.
Când a început să vorbească, băiatul meu era alt copil. Am avut senzația că în acea clipă s-a cuibărit la pieptul meu cum nu o mai făcuse niciodată până atunci.
Am avut senzația că Dumnezeu mi-a redat dragostea copilului meu, că acele vorbe ale mele au șters răul făcut.
Fără să vreau m-am gândit că dacă ai mei ar spune la fel către mine, eu n-aș avea noblețea copilului meu.
R
Copila mea iubită,
Atunci, când ai ieșit din cercul strâmt și ucigător al felului de a reacționa învățat în familia ta de copil, ai murit și ai înviat. Și, odată cu tine, și copilul tău. Acum însă aveți nevoie să creșteți pe această cale. E bine să revii la acea scenă și să-i ceri iertare limpede și în toate felurile: spunând cât de rău îți pare, rugându-l să te ierte, cerându-i să-ți spună ce ai putea să faci acum ca să te ierte și oferindu-i un dar care crezi că l-ar bucura. Gândește-te la ceva ce și-ar fi dorit în vremea aceea. Cere-i și să se roage pentru tine.
Mulțumesc mult pentru felul în care lucrezi și ai încredere, și răbdare: noul tău fel de a fi mai are nevoie de timp și de harul lui Dumnezeu ca să șteargă vechile tipare care vor mai țâșni când vei fi speriată sau obosită. Dar vei birui.
Te aștept mai departe cu Seminarul.
Cu drag și binecuvântare,
Maica Siluana