Dragă maică Siluana,

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la sesiunea a opta din Seminarul iertării, pe care tocmai am parcurs-o.

Este minunată ideea unei permanente Liturghii a iertării. Abia aștept să o fac lucrătoare cu trupul ăsta al meu pe tot parcursul vieții mele.

Așteptam la sfârșitul sesiunii să apară o nouă temă de casă, care să continue de fapt Seminarul... și am realizat că s-a terminat abia când am văzut că nu mai avem de făcut nicio temă pentru sesiunea următoare.

Acum trăiesc același sentiment ca atunci când am absolvit școală sau facultatea.

Totdeauna îmi doream să mai trăiesc acele clipe și uite că Bunul Dumnezeu mi-a oferit și acest dar.

Și încă ce școală minunată am absolvit: Școala Iertării! Acum da, pot să zic că sunt pregătit pentru Viață! În sfârșit, Viața adevărată, cea oferită mie de Bunul Dumnezeu.

Dacă mă uit în urmă de unde am început, atunci trebuie să Îi aduc slavă lui Dumnezeu și să vă mulțumesc dumneavoastră pentru lucrarea care s-a făcut în mine. Eram dependent de plăcerea oferită de păcat în toate formele lui... și acum încep să trăiesc Iubirea lui Dumnezeu.

Bucuria deplină pe care o trăiește omul atunci când Harul Duhului Sfânt Se pogoară asupra lui măcar și pentru un timp scurt ca urmare a infimei noastre jertfe de a renunța la plăcerea oferită de păcat.

Ce mare diferență este între cele două bucurii: Cea adevărată și deplină, pe care nimeni și nimic nu o poate lua de la noi, și cea înșelătoare și de scurtă durată oferită de păcat.

Știu că ați trăit și dumneavoastră Bucuria Adevărată și asta mă liniștește oarecum, căci altfel mă tot gândeam cum să vă răsplătesc pentru ajutor.

Știți, mă gândeam chiar și de Rusalii la dumneavoastră și am convingerea că și dumneavoastră ați trăit Bucuria Pogorârii Sfântului Duh care vă răsplătește oarecum pentru ceea ce faceți pentru noi, păcătoșii elevii dumneavoastră.

Așa gândindu-mă din urmă (dar și la prezent), pot să spun că ați avut mare dreptate la una din sesiuni, când scriați că renunțarea la plăcerea oferită de păcat este asemănătoare sevrajului pentru un drogat. Așa este! Dar vă zic că și mai mare este Bucuria dată de asumarea jertfei de a renunța la această plăcere !

În măsura în care omul își întărește duhul în el prin: Spovedanie deasă, post, rugăciune, Împărtășanie, participare la slujbele Bisericii, sigur va reuși.

Doar Dumnezeu este iubitor de oameni și mult milostiv.

Să mă iertați, Maică, pentru durerile căderilor mele de pe parcursul Seminarului și să vă bucurați pentru că am început să trăiesc Bucuria dăruită de viața în Hristos în Sfânta Lui Biserică.

Cu dragoste și recunoștință,

Cătălin

P.S.: Mai un gând: foarte mult m-a ajutat pe parcursul Seminarului iertării, acea Iubire (necondiționată de bubele și scârbele mele) pe care mi-ați purtat-o și mi-ați dovedit-o prin ce îmi scriați.