Cred că subiectul adus în discuție de Alexandru în legătură cu plăcerea rezultată din împreunarea trupească are o greutate mai mare decât pare la prima vedere, aspect sesizat de maica Siluana. Dar, deși, receptez răspunsul măicuței Siluana ca pe unul folositor îl găsesc prea discret și diplomatic.
Cred că ar trebui să fim mult mai prudenți când adresăm astfel de întrebări unor monahi. Dar faptul că aceste întrebări se pun monahilor, indică o nevoie acută de înțelegere a sensului căsătoriei creștine în corpul Bisericii. Rostul sexualității în familia creștină? O întrebare tabu în Biserică. Sexualitatea în familiile creștine e trăită de pe poziții antagonice: ori e reprimată, ori este exagerată dincolo de limite. Dar nimeni nu vorbește despre: cum trebuie trăit "normalul" sexualității în familia creștină? Există o rânduială? Care este aceea și unde sunteți voi cei care o trăiți, să dați mărturie despre ea? Și să mă ierte cuvioșii monahi… ce îndrumare pot oferi celor căsătoriți, despre mecanismele trupului (sexualitatea) câtă vreme ei rămân totuși "exteriori" dinamicii relației dintre bărbat și femeie?
Problema adusă în discuție implică și ridică câteva aspecte fundamentale care privesc atât Biserica și pe cei căsătoriți, cât și pe cei care trăiesc împreunarea trupească în afara rânduielilor Bisericii. Poate Măicuța se va apleca asupra lor dacă socotește că poate fi de folos cuiva și să-mi fie iertată îndrăzneala. Mie unul, mi-ar folosi cu siguranță. Sunt crestin ortodox, practicant, primitor al Tainei Cununiei.
Cred că orice creștin ortodox practicant și-a pus următoarele întrebări, cautând răspunsuri în Biserică:
1. Care este sensul căsătoriei creștine?
2. Care este sensul împreunării trupești din cadrul familiei creștine?
3. Cum definește Biserica plăcerea rezultată din împreunarea trupească dintre soți, fii ai Bisericii? Este considerată în Biserica Ortodoxă un păcat, așa cum sugerează Alexandru? Care sunt temeiurile teologice pentru fiecare din cele două posibile răspunsuri.
4. Care este locul și sensul procreației în cadrul căsătoriei creștine?
5. Care este relația dintre împreunarea trupească și procreație în familia creștină? Sunt ele intercondiționate? Dacă da, în ce fel și pe ce temeiuri?
6. Care sunt limitele împreunării trupești în căsătorie? Ce este îngăduit să se facă cu trupul și ce nu? Care sunt temeiurile?
7. Care sunt sensul, locul și limitele abstinenței în căsătoria creștină?
8. Cum abordăm întrebările copiilor noștri despre sexualitate atunci când vor fi pregătiți să le pună?
Cu iertare și cu interes,
Un creștin ortodox
Dragul meu frate în Domnul,
Din punctul meu de vedere, un monah e foarte competent să răspundă la întrebări legate de sexualitate atâta vreme cât o privește ca pe o putere a firii care poate fi trăită cu Dumnezeu, în Hristos, sau fără El. Tema omului, vocația lui, este să se ofere lui Dumnezeu, pe sine însuși și toată viața sa pentru a fi transformat cu harul lui Dumnezeu în ceea ce e chemat să fie. Omul sfințit prin Nuntă are ascultarea de a transforma energia sexualității aproape impersonală în tandrețe vie și delicată între două persoane aflate într-o comuniune specială și ocrotită de Dumnezeu. Monahul, este chemat să transforme această energie în rugăciune pentru celălalt, pentru lume, cum spune Sfântul Siluan.
Ieșirea din sine de dragul Celuilalt, prin lepădarea cerută de Domnul și urmarea Lui, are forme duhovnicești, sufletești și trupești capabile să fie numite rugăciune. Tot ce nu e rugăciune din ce facem și simțim, în sensul „vorbirii cu Dumnezeu”, e păcat! Iar Pocăința ne învață să ne convertim până în cele mai mici și mai intime vibrații ale ființei. Și poate face asta oricine voiește să se lepede de sine și să urmeze Lui! Pare teorie, pare complicat, dar cine voiește să încerce pe propria piele va descoperi că e simplu și ușor. Așa e jugul vieții cu Domnul!
Dacă nu vrei sau nu poți să mergi pe calea asta, directă și simplă, a rugăciunii, spovedaniei și trăirii permanente în fața lui Dumnezeu, caută răspunsurile date în literatura bisericească și pune toate cele citite în inimă și rugăciune. Deja mesajul tău e o rugăciune la care Domnul îți va răspunde pe calea cea mai potrivită ție. Eu ți-aș recomanda, pentru început, să citești și cartea profesorului David C. Ford, Bărbatul și femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, editura Sophia, 2004.
Cât despre cum vorbim cu copiii noștri despre sexualitate, este, cu adevărat, nevoie urgentă de o abordare responsabilă și competentă. Eu sunt strivită de durere primind semnale despre ce li se întâmplă copiilor voștri și de felul în care își cunosc și trăiesc sexualitatea. Până acum, am tot încercat diferite abordări, în întâlnirile mele cu ei, sau în răspunsurile date pe site, dar cred că se apropie vremea unui răspuns mai coerent.
Nu cred că ne ajută la mântuire obiceiul de a ne lega la ochi astupându-ne urechile!
Cu rugăciune și respect,
Maica Siluana