Doamne ajută, tuturor!
În general nu simt să împărtășesc și cu alții ceea ce trăiesc dar acum mă bucur că are cine citi. Să vă spun cum a fost. După mai multe spovedanii înainte de asta m-am rugat îngerului să mă ajute să mă mărturisesc cu "vrednicie", să spun așa. Și... într-un fel extraordinar și totuși obișnuit în trei patru zile până la spovedanie m-am împăcat din inima cu colega mea de serviciu și am început să mă împac cu o altă fată. Sigur a fost un dar. Plus că, împăcarea nu a venit ca o revelație, așa cum așteptam eu, ci simplu, omenește. Am putut avea încredere în asta datorită Maicii, nu vă spun care, care mi-a spus că Dumnezeu vine în multe feluri. Eu până acum nu cunoșteam felul acesta discret de a veni. Mă așteptam la cine știe ce reprezentație. Dar am simțit măreția Lui; acum poate e timpul să Îl văd în simplitate. Iar la spovedit... altă surpriză. Când mă pregăteam să spun iarăși lista interminabilă de păcate, adică lista listă, să nu rămână ceva nespus, m-am trezit totuși că spun altceva, sau că nu mai sunt chițibușară, ca un contabil fricos, să nu fie condamnat pentru o cifră greșită. Și atunci părintele m-a oprit și, da, mi-a zis că am multe frământări, dar cu rugăciune pot deveni mai liniștită, mai împăcată. Nu am stiut exact dacă spovedania a fost făcută corect sau nu, pentru că eu întotdeauna îmi amintesc de câte o privire piezișă sau de câte un gând rău nespovedit și mă gândesc că mă "prinde" El cu asta și nu mă iartă. Dar apoi mi-am amintit că Dumnezeu a venit să mă iubească, să mă ierte... eu sunt cea care nu mă iubesc, nu mă iert și mă pedepsesc. Ce să vă mai spun? După Împărtășanie i-am cerut Domnului să mă ajute să aleg binele, că înclinația mea e să aleg răul și într-adevăr m-am trezit iarăși, fără minuni, fără spectacol, că... oamenii fac aceleași greșeli și eu nu îi mai judec, că au nevoie de răbdare și culmea, îmi e mai ușor să am răbdare, și că azi am mult mai puține frământări decât de obicei. Eu sunt bucuroasă pentru ce mi s-a întâmplat, chiar dacă nu pare mare lucru, pentru că nu știți, sau, să nu vă subestimez, poate mulți știți că e nevoie de râvnă pentru asta. Sau, poate mai mut în cazul meu. Mă bucur, dar am rămas cu o mică întristare: văd că foarte greu Îl las pe El să mă iubească și greu mă iubesc și eu pe mine.
A
Mulțumesc mult, Copil drag!
Mulțumesc pentru bunăvoința de a te folosi de ajutorul îngerului păzitor și pentru acest pas uriaș făcut pe Cale!
Acum ai ieșit, cel puțin pentru o vreme, în afara tiparelor desenate de schemele de comportament născute din povestea vieții tale de până acum. Acum ai ieșit de sub frica de a fi tu însăți și așa ai scăpat și de teroarea de a fi urmărită de un Dumnezeu răzbunător și aprig la mânie. Așa Îl vedeai pe Dumnezeu prin ochelarii tăi lăuntrici. Și iată că ai acceptat un gând nou, salvator, că Dumnezeu poate fi altfel și asta te-a eliberat, simplu și de la sine cumva. Acum, că ai gustat, deși vei mai cădea în vechile tipare de comportament - datorită „plăcerii” de a avea dreptate, sau de a fi victimă, sau de a sublinia cât de răi sunt ceilalți – nu vei mai zăbovi în ele, ci degrabă te vei ridica pentru că ai gustat bucuria aceasta simplă și sfântă de a simți iubirea lui Dumnezeu.
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana