Doamne, primește în odihna Ta cea sfântă sufletul părintelui nostru Symeon și păstrează-l în brațele milostivirii Tale până la Marea Înviere. Iar pe noi să ne miluiești pentru rugăciunile Sfinției Sale, ale Părintelui Sofronie și ale Sfântului Siluan, ocrotitorul nostru la Tronul Ceresc!
Păstrăm și noi, în memoria vie a inimii, bucuria pe care ne-a dăruit-o când ne-a vizitat Mânăstirea și cele câteva întâlniri pline de mângâiere și zidire sufletească de la Essex.
Cu adâncă prețuire și rugăciune,
Monahia Siluana cu obștea

(punem mai jos un fragment din cuvântul Sfinției Sale, către studenții din Alba Iulia)

Să fiți căutători de Dumnezeu, așa cum alții sunt căutători de aur! Să fiți căutători de Dumnezeu pentru a dobândi pacea în inimă. Sfântul Serafim din Sarov spunea: „Păstrează pacea în inima ta și vei mântui în jurul tău mii de suflete!”. Dar trebuie să înțelegem că pentru a dobândi pacea în inimile noastre avem o întreagă cale de parcurs. Într-un oarecare sens, pacea inimii este punctul final al acestei căutări.
Primul stagiu (prima etapă) cere trăirea în smerenie. Ce este smerenia altceva decât… a trăi în adevăr înaintea lui Dumnezeu? A fi tu însuți din toată inima și din tot sufletul înaintea Domnului. Poate că atunci vom descoperi că suntem săraci, că suntem slabi, că suntem păcătoși. Dar să nu ne temem: oriunde am fi, oricare ar fi calea pe care am luat-o, oricare ar fi situația în care vă găsiți, oricât de îndepărtată de Dumnezeu ar fi ea, trebuie tot mereu să vă aduceți aminte că sunteți iubiți de Dumnezeu! Oricare ar fi acea situație în care vă aflați! Și datorită acestei dragoste (iubiri), vă puteți abandona în mâinile lui Dumnezeu în orice situație în care vă aflați.
Abandonarea în mâinile lui Dumnezeu este etapa cea de-a doua. Ne este indispensabilă (această etapă), căci dacă nu știm să ne abandonăm, ce poate face Dumnezeu? Căci El este cel care va face, ne face (întru) sfinți. Dar nu poate să facă din noi sfinți decât dacă suntem cu adevărat în mâinile Lui. Și v-aș spune atunci să nu vă fie frică și să vă abandonați cu totul în mâinile lui Dumnezeu! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de milă și de iubire. Uitați-vă la ce ne-a spus Hristos în pilda fiului risipitor, în întâlnirea sa cu samarineanca, asemănătoare cu cea cu femeia păcătoasă. Unde vedeți o osândire din partea Dumnezeului nostru? Nu este decât un cuvânt al iubirii. Acest cuvânt, care urmărește creația în ființa noastră astăzi este descoperirea acestui cuvânt al dragostei și al milei, care ne dă adevărata pace a inimii.
Așa că să cerem tuturor sfinților care au cunoscut această cale pe pământ, să le cerem ca să mijlocească pentru noi, în fața Domnului nostru, pentru ca să înțelegem și noi cât este de important să ne abandonăm în mâinile lui Dumnezeu prin smerenie. Este ceea ce vă urez eu din inimă!