Dragă Cristina, dacă vrei să vorbim mai multe spune măicuței să-ți dea adresa mea de email.
Ce pot să-ți spun? Eu am acum 24 ani și o minune de fetiță de 2 ani jumate, și eu am primit-o pe micuța mea cam la aceeași vârstă ca tine, (necăsătorită). Dar când am aflat de sarcină am anunțat în familie, mi-am zis: „fie ce-o fi, o ceartă, mai mare sau mai mică, de acord sau nu, mama trebuie să știe, mai bine de la mine decât de la lume”. Și am zis că mai bine la început, decât să treacă timpul și să cunoască singură. Situația a fost aceptată ca atare, dar am avut și am sprijin din partea tatălui, chiar dacă astăzi nu suntem împreună.
În primul rând, să nu-l lași să te convingă și pe tine cum că nu sunteți pregătiți, că mai aveți timp...etc, scuze se găsesc o mie.
De vreme ce Doamne-Doamne ți-a trimis acest suflețel, primește-l chiar dacă asta ar însemna să-l primești numai tu, nu și tatăl lui.
Încrede-te în Dumnezeu, căci de la El vine Puterea de a înainta.
La capătul drumului, și tu vei ține în brațe o minune de copilaș, pe care Doamne ți-l dă să-l hrănești la pieptul tău, și care te va bucura pe tine și pe bunici, mai ales. Căci nepoții sunt cea mai mare bucurie a bunicilor.
Dacă vei găsi posibilitatea, să nu renunți la studii, (nici eu nu am renunțat, și am stat în bancă cu burtica mare, și apoi fugeam două ore la școală, și mă grăbeam să ajung la mâncăcioasa mică) .
Iată și un site util în această perioadă: http://www.vreausaaflu.ro/
Suntem alături de tine în rugăciune.
Doamne-ajută!