Am stat de vorba cu frica mea.
Am așezat-o lângă mine și am privit-o, am mângâiat-o... și mi-am dat seama că eu nu sunt frica mea.
Ea e ceva străin de mine.
Vorbind frumos cu ea mi-am dat seama că ăsta e un exercițiu foarte bun ca să ajung să vorbesc frumos cu mine.
Și funcționează.
Aseară am luat în brațe copilașul din mine.
Am privit fetița asta încruntată și am vorbit cu ea.
Asta îi lipsea copilașului foarte mult, să vorbesc cu el, să îi spun că există îngeri care îl ocrotesc mereu, că este iubită, că este frumoasă, că este dorită, că este prețioasă, că este valoroasă, că Cineva acolo sus o iubește mereu, mereu, mereu.
Am plâns împreună.
Și mi-a părut bine că există.
Mulțumesc, Doamne. R