Dragă soră, eu te înțeleg și să știi că mă alătur ție și mă cuibăresc lângă tine și plângem împreună ce se întâmplă cu noi... Tot ce știu e că o să fie și mai greu, dar altă cale nu este... să știi că o să reușești, uite dacă nu era așa Domnul mi-ar fi oprit cuvintele, dar nu o face! O să reușești, o să fie greu, o să mai mâncăm papară, dar știi de ce ne lasă Domnul în necazurile astea? Ca să ne conducă la nepătimire! Când simți ura aceea care dă pe afară în lacrimi că altfel te-ai înnăbuși, să știi că ești pe drumul cel bun... scuip-o afară dar prin lacrimi, lovește pământul, arată-i Lui ura pe care o ai față de subiectul respectiv, respectivul om, necenzurată, vomit-o în fața Lui! Nu căuta să o ascunzi de ochii Lui că exact asta nu vrea! Scuipă afară tot! Întoarce-te pe dos ca o pungă și varsă tot veninul pe care l-ai acumulat înghițind și tăcând! Să știi că repet, gândul că ”aoleu, să nu vadă Domnul ura care e în mine”, e de la diavol, ca să nu-l vădești și să nu-l scuipi afară din suflet! Stai în genunchi soră scumpă și undeva în lume și eu fac la fel și mai suntem mulți, care suferim asta dar pe aici e drumul! Așa ne despătimim! Domnul e cu noi, deși Se retrage și pare ca ne-a părăsit, e spre binele nostru să simțim autonomia pe care noi ne-am dorit-o atâta și s-o regretăm cu toată ființa noastră! Nu mai vrem Doamne, pe Tine Te vrem! Deci nu ascunde și nu cenzura răul din tine! Dar cu dreaptă socoteală, nu te stârni tu singură ci doar smerește-te... ai văzut cum fac săracii îndrăciți când le vine criza? Ei nu vor să lovească dar simt ura aia ca pe a lor, să știi! Nu simt că e un altul, zici că tu ești, așa ne e de intim diavolul! Din păcate! Deci să știi că ura e a lui și așa să o trăiești ca să scapi de ea! Noi ne rugăm pentru tine și nu ne lasă Domnul... O, dacă ai ști ce premiu ne așteaptă... Eu l-am văzut!
Doamne ajută, soră dragă, te îmbrățișez și fii binecuvântată și: Multă pace!
Cristian