Tocmai mi-am citit scrisoarea de pe site și „P. S.” -ul dumneavoastră m-a pus puțin pe gânduri... Știți, Măicuță, pe undeva, este drept, nici n-am finalizat acele teme pentru că eram atât de obosită deja, dar mai credeam, că v-am necăjit și așa destul cu „ale mele” și mă gândeam, că aveți destui copii noi la Seminar de care să vă ocupați. Acum cred, că ar merita să termin acele teme (unora le lipsește poate chiar încheierea sau câte-un mic retuș ici-colo) și să vi le trimit, ca să vedeți Măicuța mea prin ce chinuri adevărate am trecut învățând (sau mai bine zis înțelegând) din propriile mele greșeli. Eram mereu uluită, șocată de multe, dar cele mai reale și adevărate șocuri le-am avut văzând CÂT DE MINUNAT LUCREAZĂ DUMNEZEUL NOSTRU! Am avut ocazia să văd, cum transformă Dumnezeu uimirea mea, durerea mea, șocul meu în mângâiere și asta pentru că de ceva vreme folosesc o altă „tactică”. Tratam câte o nedumerire a mea, găseam FOCARUL, cauza și CĂUTAM PE LOC CE ANUME PĂSTRA DUMNEZEU PENTRU MINE, PENTRU BINELE MEU DIN TOT RĂUL... Și mare adevăr grăiți când spuneți Măicuță că în fiecare vibrează lucrurile altfel, dar permiteți-mi să vă spun că în mine nu vibra, ci BUBUIA, TUNA ȘI FULGERA!!!!!!!!!!! FĂCEA PRĂPĂD!!!!!!!!!!! Acum e altfel... Acum, după fiecare șoc, MĂ RIDIC ÎN PICIOARE ȘI DAU SLAVĂ, LAUDĂ ȘI CINSTE LUI DUMNEZEU, nu mă mai prăbușesc! Cu cât găsesc mai multă minune în lucrarea Lui cu noi, cu atât mă doare mai mult fiecare păcat prin care am tupeul să Îl vatăm pe ACEST DUMNEZEU!!!!!!!!!!!!!
Măicuță, e mult, e prea mult, MAI MULT DECÂT MI-AȘ FI PUTUT IMAGINA VREODATĂ!!!!!!!!!!!! E ATÂT DE VIU, ATÂT DE REAL, ATÂT DE ADEVĂRAT!!!!!!!!!!!!!!
Nu vă mai rețin Măicuță. Am să vă trimit pe rând temele, poate vor fi de folos și frățiorilor mei de pe site.
Vă îmbrățișez cu dor și drag, VĂ SĂRUT MÂNUCĂLE SCUMPE și VĂ IUBESC NESPUS DE MULT, al dumneavoastră copil recunoscător :KATI