La şapte ani aveam tendinţa de a-mi lovi fratele

Versiune tiparTrimite unui prieten

Dragă maică Siluana,
Sunt Andrei și am un frate autist. Eu am 12 ani, dar să trecem la ce voiam să spun.
Am luat numărul pe noiembrie al revistei ORTHOGRAFITI și am citit răspunsurile tale la tot felul de întrebări puse de adolescenți de vârsta mea.
Când aveam vârsta de șapte ani aveam tendința de a-mi lovi fratele deși nu voiam să mă descarc, dar nu știu de ce o făceam. Te rog ca în numărul viitor să îmi dai răspuns la întrebarea: Cum pot preveni asta acum la vârsta asta? (mi-e frică să nu se mai repete).
Andrei

Între frați, de multe ori există concurență și gelozie din cauza fricii că părinții ar putea să-l iubească pe celălalt mai mult. Când copiii sunt mici, mici, nu pot să scape ușor de această frică, oricâte dovezi le-ar aduce părinții. Ca să le fie mai ușor, le-ar fi de folos să-i întrebe pe părinți despre asta și sigur vor obține dovezi că sunt iubiți.
În cazul tău, poate că părinții ofereau mai multă grijă fratelui fiind bolnăvior și îți era greu să înțelegi că a avea grijă de cineva mai mult pentru că e bolnav sau neputincios nu înseamnă că îl iubești mai mult.
Apoi, s-ar putea ca anumite comportamente ale frățiorului tău să-ți fi făcut frică și mulți copii, ba chiar și oameni mari, devin violenți când le este frică.
În plus, în fiecare om există o tendință de a obține ceea ce dorește, sau de a-și apăra bunurile, prin violentă. E un comportament asemănător cu cel al animalelor care aduce multă suferință în viața omului. Ca să scape de aceste porniri, omul are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ne dă putere să spunem NU acestor tendințe, acestor impulsuri. Pentru asta mergem la Biserică, ne spovedim și primim har, adică putere dumnezeiască, singura care ne ajută să biruim răutatea din noi. Apoi, ne ajută mult Sfânta Împărtășanie, pentru că atunci primim Trupul și Sângele Domnului care ne dă putere să fim ca El, adică buni. Fără Dumnezeu nici un om nu poate fi bun cu adevărat.
Mult te ajută și rugăciunea. Când simți că se ridică în tine o supărare, sau o frică, să strigi în gândul tău la Domnul să te ajute să biruiești pornirea aceea rea. Și vei primi puterea de care ai nevoie. Doar că, de multe ori, ai să vezi că nu-ți vine, nu te înduri să fii bun ca să nu fii „luat de prost”, cum spun copiii. Dar acest gând e de la cel viclean care vrea să ne ia bucuria de a fi buni.
Nu e ușor să fii bun, dragul meu Andrei, pentru că nu e ușor să-ți amintești mereu de Dumnezeu ca să-I ceri putere. Dar merită să te străduiești.
Te îmbrățișez cu dragoste și mă rog pentru tine cu drag,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar