Sărut mâna, iubită Maica Siluana!
Am şi eu o nelămurire. Sunt o tânără de douăzeci şi trei de ani, destul de urâţică.
Asta consider eu, asta o spun cei din jur şi într-o oarecare măsură sufăr din cauza asta. Am observat totuşi că atunci când mă machiez arăt ceva mai bine. Aşa că vin cu întrebarea: e păcat să te machiezi?
Nu vreau să provoc dizgraţie celor din jur şi vreau să mă simt mai bine în pielea mea. În aşteptarea unui răspuns, vă mulţumesc anticipat.
OLD
Draga mea Copilă,
Poate că fardându-te nu mai eşti „urâțică”, dar nici tu nu mai eşti!
Da, e păcat să te machiezi ca să fii mai „frumoasă”, dar nu e păcat dacă te gândeşti numai la ceilalți: să nu se sperie de tine, de exemplu. Tu să-ţi cercetezi conștiința şi să vezi dacă grija de aproapele te face să-ți schimbi înfățișarea. Asta e important.
Dar să nu uiți că machierea nu e păcat propriu zis, ci doar un simptom al bolilor ascunse în noi sub numele de păcat. Acestea pot fi:
Ignoranța, necunoașterea faptului că harul ne face frumoși, că fața noastră e frumoasă atunci când sufletul e frumos și acesta e frumos numai atunci când e cu Dumnezeu.
Datorită acestei ignoranțe cădem în păcatul nepurtării de grijă față de sufletul care atât de ușor se murdărește, se întinează cu cele supuse plăcerilor trecătoare. Astfel, dacă nu ne spălăm mereu sufletul prin Taina Spovedaniei, nu ni-l hrănim cu Sânta Împărtășanie, nu-l „subțiem” prin post și mătănii, nu-l parfumăm cu rugăciune, nu-i „facem ochii” cu lacrimi pentru lipsa de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele, nu devenim frumoși cu adevărat.
Iubirea pătimașă de sine.
Frica de a fi văzuți așa cum suntem în realitate și de a nu fi iubiți.
Înșelarea aproapelui și înșelarea de sine.
Slava deșartă și neliniștea produsă de conștiința care știe adevărul și se teme de demascare.
Anxietatea și deprimarea datorate iluziilor pe care ni le facem despre noi și despre cei ce ne privesc.
Deznădejdea de a nu fi iubiți cu adevărat în ciuda tuturor metodelor și manevrelor folosite.
Să mai continui?
Așa că, te rog, să cauți în tine, în fața conștiinței, ce se ascunde dincolo de faptul că te machiezi și asta să consideri păcat și să încerci să te pocăiești ca să nu mai fii „urâțică”. Altfel, poți renunța la machiaj fără să te eliberezi de adevăratele păcate ascunse dincolo de ce se vede și să adaugi încă unul grav: judecarea celor care se machiază, fără să știi că sunt și situații în care, pentru femeile din lume, sunt situații în care e necesar să se machieze!
De asemenea, să ceri răspuns de la duhovnicul tău pentru că îți cunoaște deja sufletul.
Cu dragoste, rugăciune și cu nădejdea de a nu te fi întristat, ci de a te fi ajutat,
Maica Siluana