În mine este o luptă între un eu lumesc și unul spiritual ce dorește lucruri duhovnicești. Uneori bate cel lumesc și uit de existența celuilalt eu și viceversa. Dar uneori mă surprind făcând cele ale eu-lui lumesc dar în suflet fiind profund nemulțumită că nu vreau să trăiesc așa, eu nu vreau viața asta. Dar ce să fac, în casă sunt trei televizoare care merg, nu am intimitate să mă rog ca să pot face cele ale eu-lui sufletesc. Singura mea salvare e biserica. Dar merg doar duminica pentru că am serviciu și alte ocupații. Uitați, azi de exemplu, am avut o ocazie rară când toți membrii familiei mele au plecat lăsând casa goală și eu ce credeți că am făcut după ce am terminat curățenia în bucătărie care mi-a luat destul de mult; am lâncezit în pat că oricum nu vor întârzia să apară. Eu terminasem treaba pe la două și ei au venit pe la șase jumate, atâtea ore pierdute cu prostii. Și nu am putut nici să plec undeva în parc că, deh, trebuia să stau acasă cu cățeii părinților. Păi să nu urlu, dacă nu erau javrele alea eu puteam să ies în parc chiar dacă nu mă rugam dar fugeam de sub influența acestor blestemate televizoare.
Ce arme mai pot folosi împotriva eu-lui lumesc?
Mă rog mereu la Domnul să mă ajute dar uneori am impresia că mă lasă să îmi duc căderea până la sfârșit dintr-un motiv ce-mi scapă. E supărat rău pe mine?
Dar știu că îmi vrea binele!
Mă iertați!
C.
Nu, nu, Copil iubit
Nu, nu, Copil iubit, Domnul nu e supărat pe tine, ci suferă împreună cu tine și bate la ușa inimii tale și te cheamă acolo! Orice durere a ta e și a Lui!
Împotriva eului lumesc ai o singură armă: durerea! Dacă vei încerca să asculți acest glas tainic din conștiința ta și vei înceta s-o amorțești cu calmante, euforizante sau activități care-ți oferă o plăcere sau o satisfacție imediată, vei scăpa! Vei scăpa pentru că, acceptând și trăind durerea, inima ta de piatră se va înmuia și vei simți deodată durerea și că ești vie. Vie fiind, vei simți că nu vrei să-ți ratezi viața, că nu vrei să duci o existență frivolă și superficială. Vei descoperi, de asemenea, că felul în care suferi acum nu e decât un scenariu făcut de eul tău lumesc pentru a te „îmbăta cu apă rece” a gândului că tu ai fi o ființă foarte duhovnicească dacă ai avea condiții... Ce-mi povestești acum însă ți-a demonstrat că nu e adevărat, că nu profiți de orice clipă de liniște sau libertate ca să fii cu Domnul. Dacă tu ai face ce poți, ai fi uimită ce ar face Domnul!
De ce nu face? Pentru că nu ai nevoie, nu te-ai săturat încă de felul copilăresc de a suferi „din cauza celorlalți”, din motive exterioare... Da, da, Domnul te lasă să-ți duci căderea până la sfârșit dar nu dintr-un motiv pe care Îl ascunde de tine, ci pentru că așa vrei tu. Dacă vrei să te oprești, poți s-o faci acum făcând ce-ți cere: să te lepezi de tine, să-ți iei crucea în fiecare zi și să-L urmezi pe El. Cum? Te va învăța pas cu pas dacă tu Îl vei întreba la fiecare pas: Acum cum să iubesc? Acum cum să iert? Acum cum să mă bucur? Acum care este voia TA? Rugăciunea te va învăța și îți va da și puterea de care ai nevoie. Asta, desigur, pentru că mergi la Biserică și te hrănești cu El, Viața cea adevărată!
Dacă dorești să pui inceputul unei schimbări împreună cu mine, nu-ți pot oferi decât seminarul „Să ne vindecăm iertând”!
Te îmbrățișez cu drag și încredere,
Maica Siluana