Da, Doamne, accept și conștientizez că m-am născut din părinți săraci și fără educație înaltă și nu din alți părinti pe care mi i-aș fi dorit. Accept cu durere că tatăl meu a fost robit alcoolului și umbla nespălat și nu m-a îmbrățișat niciodată, că nu s-a străduit să se lupte cu neputințele lui pentru a ne ajuta să ne formăm ca oameni integri din toate punctele de vedere. Accept că mama mea vorbea mult cu oricine, că o uram deseori pentru asta și ca am preluat / învățat necontrolul limbii de la ea.
Mi-am format din copilărie mentalitatea că eu n-am, că ceilalți trebuie să-mi dea. Această mentalitate m-a chinuit și m-a făcut inactivă și mi-am plâns de milă. M-am îndreptățit tot timpul, i-am acuzat pe ceilalți: eu sunt bună, n-am nicio vină că m-am născut săracă, merit să mi se dea bani, cele necesare. Atenția mea a fost concentrată asupra celorlalți, cât mi-s ei de datori și ce rău s-au purtat cu mine...
Ei, Doamne, dar acum am descoperit cu harul Tău că Tu mi-ai dat, și că mi-ai dat enorm de mult, mi-ai dat tot ce trebuie ca eu să fac voia Ta. Și îmi dai și ajutor să fac voia Ta și eu pot cu Tine să fac voia Ta și să Te slăvesc și să fiu bucuroasă și liberă / slobodă de orice m-ar împiedica să fiu bucuroasă cu și în Tine. Binecuvintează, Părinte, și mă iartă! M-ai chemat la viață ca femeie – ce dar minunat! Femeia – o ființă delicată, menită să mângâie și să bucure, să strângă la piept… să poarte viața, să fie împreună aducătoare de noi oameni pe acest pământ! Situația în care m-am născut m-a înăsprit. M-am negat până acum, nu m-am acceptat ca femeie, aveam exemplul mamei care a dus greul familiei, a nașterii și creșterii celor zece copii, a acceptării tatălui meu care o băga în seamă doar când avea o necesitate hormonală și, pe deasupra și beat. Situația aceasta mi-a creat repulsie și am urât că m-am născut femeie, pentru că vedeam situația mamei mele. Uite, Doamne, zgura aceasta s-a pus peste sufletul meu, peste ființa mea. Disprețul pentru bărbat / familie, copii în special, a dat la mine în comoditate / lene și fuga de responsabilitate. Adesea petreceam ore în șir proiectându-mi în imaginar viața pe care mi-aș fi dorit s-o duc pe viitor lângă un Făt-Frumos și curat, care să-mi ofere toate cele necesare unui trai bun.
Îmi spuneam că eu n-am să mă căsătoresc decât după ce mă realizez în carieră, după ce îmi asigur o stare materială, după ce văd lumea… și nu vreau copii. Prefer să fac abstinență (ce drăcesc gând: că voiam să mi se dea atenție de către bărbat, să mă iubească duhovnicește, așa ca pe ceva prețios, dar fără să-mi ceară ceva în schimb, fără să am de lucru cu copiii...).
Iată-mă acum mamă a doi copii, în curând trei…
Doamne, Tu m-ai chemat la viața femeie și ai pus în mine puterea de a-mi îndeplini această chemare. Te binecuvântez și Te rog să rupi toate lanțurile cu care am fost legată până acum, să mă slobozești de apucăturile de până acum și să mă faci liberă și sănătoasă, pentru a-mi îndeplini chemarea de femeie, de soție și de mamă!
C.