Da, doar că mi-a scăpat să vă zic.
Pun Arvo Part, Fur Alina, și la rugăciune și la Seminar.
Adică... fără muzică nu am încercat și... se poate să fie și un soi de siguranță când aud clapele alea. Mai știu că e și rugăciune muzica lui, căci am văzut în documentarul de la dumneavoastră și știu că e rugăciune și curge perfect.
Apoi, voiam să vă zic că... îmi place mult Sesiunea opt.
E într-adevăr grea, dureroasă...
Adică parcă eu ceream astfel de sesiune, căci vă zisesem că m-am uitat dinainte cu ceva vreme de a o face și parcă atunci suflețelul meu cerea o mică Liturghie lăuntrică.
Și... e grea, dar frumoasă.
Nu știu de ce, dar îmi place mult. :D
Și... am văzut, dar încă nu am ajuns profund cum trebuie, am întrezărit... de fapt m-am simțit în timpul liturghiei: eu singură, fără maica Siluana în jur, să îmi șoptească pe undeva, am exclus-o, pentru că mi-am dat seama că mă păcăleam dacă și aici mergeam cu ea, căci continuam dependența și aici. Am optat pentru Mântuitorul, Maica Domnului... Și mă simțeam singură, în mijlocul rănii, dar înconjurată de ei... Trebuia să exclud frica și să fiu cu ei... Ideea e că am întrezărit puțintel, din cât este, că e chiar o Liturghie lăuntrică, singur, cu rănile în față, dar susținut și protejat și de Cei Doi.
Mi-a plăcut asta, mult! Și îmi place că e viu așa... Simt, în micimea mea, că e puțin pentru ce e în real, ceva viu. Adică simt că nu fug deloc de Seminar, începe să se consolideze că doar asta e Calea, că nimeni altcineva nu are cine să vindece, că nu există altă Cale și că... dacă mă vindec, cu mila Domnului, apoi mă pot ridica pe picioarele mele și să încep să văd ce sunt eu... adică...
Și... apoi, e sentimentul ăsta de viu, că mă iubicește... oricum, mi-am zis „merită să ajungi la Sesiunea opt”. Da, e foarte grea pentru rănile adânci, dar... parcă merită totuși. :D
Am simțit drag așa, pentru Sesiunea opt, de dinainte de a o face, deși înainte fugeam de Sesiunea șapte veche, nu mă simțeam „confortabil”, dacă pot zice că e confortabil să cobori în mijlocul rănii de abandon. :D Atât am...
Aveți grija de dumneavoastră.
Săru'mâna,
L
Ah, și o simt frumoasă cât ignor nevoia de dreptate!!!!
Cât timp e împotrivire, degeaba totul...
Ca am trecut și prin etapa asta...
Cam asta...
Doamne, binecuvântează să am mintea trează și să am o fărâmă de viu în mine că să nu Te pierd!
Fetița mea iubită, L,
Nu e bucurie mai mare pentru mine ca cea în care un „copil” de al meu se desprinde de mine. Îmi dă drumul de mână ca să meargă pe calea lui împreună cu Domnul, Singurul ajutor pe Calea care este El!
Mulțumesc mult Copila mea!
Asta nu ne va despărți, ci, dimpotrivă, vom fi mai împreună. Eu întreagă și dimpreună cu toți cei pe care-i iubesc, fără să te mai întrebi dacă „mai mult????!!!”, cu tine întreagă, întregită cu tot ce ai refuzat până acum din durere, frică sau neștiință.
Îți mulțumesc mult și cu drag și rugăciune,
Maica ta Siluana