Maica mea dragă,
Nu v-am mai scris demult, îmi țin jurnalul și notez acolo cât de cât ce mai trăiesc.
Azi am avut acest gând să vă scriu despre ieri, despre acest nou exercițiu în care încerc să-L văd pe Dumnezeu peste tot în jurul meu și în mine. Despre respectul și acceptarea față de celălalt, în care este de asemenea, Dumnezeu. Să-L văd pe Dumnezeu în el. Și să mă văd în oglinda pe care mi-o arăta.
Ştiți cum e? E absolut fascinant. E uluitor câte pot învăța despre mine, dacă privesc lucrurile așa. Și cât de intim Îl simt pe Domnul.
M-am gândit la ce mi-ați spus despre om, despre schizofrenia asta a noastră, de a nu accepta decât selectiv să-l vedem pe celalalt.
Aseară am încercat să renunț realmente la mine, la ochelarii prin care văd eu persoana de lângă mine. Mi-a fost tare greu - dar aseară am luat-o chiar ca pe o provocare, am vrut cu îndărătnicie să văd ce este „dincolo” de ce văd prin acești ochelari, ori dincolo de oglinda mea - a trebuit să plec și să revin de vreo trei ori, când vedeam că mă tulbur prea tare, când vedeam că din nou „uit” tema pe care o am, tema pe care singură mi-am propus-o.
Nu pot spune decât că a meritat, că a fost o experiență absolut unică. E foarte ușor să privim la celalalt când îl „iubim”, când vedem totul cu ochii admirației codependente și nu aceea în fața minunii lui Dumnezeu din acel om. Când învăluim până și „defectele” în aura aceea roz. Dar de când am devenit „lucidă”, mi-a fost foarte greu să mai ascult exact ce zice celălalt, chiar și când „ascultam”. Și aseară m-am încăpățânat să fac efortul acesta de a fi onestă și cu celalalt. De a fi onestă cu mine, în primul rând, și a recunoaște că am tendința de a „țipa” mai tare, atrăgând atenția asupra „defectelor” lui, făcându-l să se simtă vinovat, să iasă astfel din discuție comportamentele mele.
Aseară mi-a dat Domnul puterea de a privi întâlnirea aceasta cu celalalt ca pe o întâlnire cu El. De a-L vedea pe El în el. Domnul ne cheamă la întâlnire pe toate căile. De-aș putea înțelege asta în fiecare clipă! Acum am sufletul de parcă aș fi descoperit o comoară, o cheie la o comoară. Îmi tremura inima în fața minunii care este omul.
Cr, cu toată dragostea