Sărut mâna Maică,
Nici nu știu exact cum și cu ce să încep... sunt atât de multe lucruri pe care aș vrea să le spun, să vă întreb... dar pentru că timpul este atât de prețios - mai ales al dumneavoastră - mă voi limita cel puțin acum la un singur aspect. Sper din tot sufletul să mă puteți lămuri astfel încât să îmi găsesc și eu puțină liniște.
Ideea este următoarea: ce se întâmplă dacă într-o familie (soț, soție, copil) veniturile financiare sunt bune, decente, în condițiile economice actuale, necesitățile de bază pe care și le dorește orice om sunt acoperite (casă frumoasă, mașină la fel) iar soția este - sau mai bine zis încearcă să fie credincioasă - soțul mai puțin. În acest context doamna încearcă să facă cât poate de mult pentru cei din jurul ei - atât prin rugăciune cât și prin donații de natură pecuniară. Ideea e că despre unele dintre ele este înștiințat și soțul iar despre altele nu.
Dilema mare este următoarea: procedând astfel soția încearcă să urmeze poruncile Domnului, de a face cât mai multă milostenie, fără însă a-și lipsi familia de ceva din cele necesare, dar în același timp își minte practic, prin omisiune, soțul...
Cum e mai bine să procedeze?
Poate suna ciudat întrebarea dar cred că de fapt este destul de actuală și întâlnită mai des decât se crede în ziua de azi.
Vă mulțumesc din suflet.
Doamne ajută!
I.
Draga mea Copilă,
Aici cred că părintele duhovnic e mai în măsură să o sfătuiască pe Doamna noastră.
Eu cred însă că ar fi bine să vorbească deschis cu soțul despre nevoia ei sufletească, duhovnicească, de a face bine și celor care n-au și de a-l ruga să-i dea voie să mai dea, din când în când, fără să-i spună lui ce, și cât, și unde. Sa se roage mai întâi pentru el, să-l binecuvânteze în gând, și într-un moment de bună comunicare, să-i spunaă Altfel, cu un simt special, prin comunicarea de la „subconștient la subconștient” soțul știe, simte ceva și încrederea lui se va zdruncina încet, încet. Se va simți exclus, judecat ca zgârcit etc.
Oricum, acest fel de a face bine trebuie cunoscut de duhovnic.
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana