Da, Maică dragă! Aveți dreptate, eu am greșit (nu-i tocmai acesta cuvântul exact, nu-i greșeală înțeleasă în mod codependent) în ceea ce i-am transmis Andreei deoarece nu am văzut în acest ,"gol'' și lipsa surogatelor cu care ne amăgește diavolul. Mi-l amintesc pe Cuviosul Paisie care zicea să punem mereu gândul bun înainte, lucru pe care eu nu l-am făcut... vedeți ce munte de mândrie sunt?
Cât despre mesajul fetei care se consideră "nimeni", m-au trecut fiori de durere încă de la începutul lecturii lui. Măicuță, câtă durere îi în sufletul ei, câtă suferință!!!! Știu că vă dați seama. Situații din acestea mă lasă fără cuvinte și nu fac decât ceea ce m-a învățat Părintele: miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că NEPRICEPÂNDU-NE DE NICI UN RĂSPUNS, ACEASTĂ RUGĂCIUNE ADUCEM ȚIE! Să mă retrag eu și pur și simplu să-L las pe Doamne să lucreze.
Între timp, mă bucur de zilele însorite, citesc, merg la slujbe, dorm, fac sport... am timp de tot ceea ce nu am avut timp în ultimul timp-datorită serviciului; are Dumnezeu un rost în toate!
Cristina
Da, Cristina mea,
Nu ai greșit propriu zis, pentru că ai spus adevărul, dar într-o formă la care cel aflat în durere nu are încă acces experiențial. Știe deja asta, dar simte ce ne spune și are nevoie să fie auzită, ascultată ca să împărtășească ce o doare cu cineva viu. Încă nu caută soluții, ci prezențe vii și participative. Soluția e acolo în inima ei și se coace, o coace Duhul Sfânt pe Care încă nu-L simte.
Da, e multă durere, e multă suferință, dar această durere nu e spre moarte, ci spre nașterea la Viață. Cei ce mor nu suferă această durere, ci și-o astupă cu orice numai să nu o mai simtă. Cine o acceptă, chiar dacă o urlă sau o scuipă sau vomită, e pe Cale. Și, cei ce sunt cu un pas înainte pe Cale (Doamne, iartă-mă, cine e acela?) sunt trimiși în calea celui din urmă pentru a fi cu el și nu pentru a-l lua în brațe sau târî mai departe. Asta e demnitatea fiecărui om ca persoană: libertatea de a alege să înainteze sau nu pe calea cea strâmtă a intrării în Împărăție.
Iar rugăciunea pe care o faci cu durere pentru cei ce suferă, este, suflet drag, un fel divino-uman de a fi Acolo și de a ajuta.
Cu dragoste și respect,
Maica Siluana