Sărut mâna, Maică!
De ceva vreme mă tot chinuie un gând: cum să reușesc să fac ceea ce zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Vei fi cu adevărat liber doar când vei accepta să fii robul lui Dumnezeu”. Maică, înțeleg că Dumnezeu este Iubire și a murit pentru ca eu să nu mai mor, ci să fiu viu, dar nu înțeleg relația Stăpân-rob, Maică. Am nevoie de El, am nevoie să-L simt lângă mine mereu, să mă unesc cu El, dar de multe ori când citesc câte o rugăciune îmi vine în minte relația asta Stăpân-rob și mintea mea se blochează asupra ei. În mândria mea nu pot să trec peste. Cum să fac, Maică, să accept să fiu rob? Știu că e o prostie și că vă împovărez cu un lucru de nimic, dar mă rog la Dumnezeu să-mi vorbească prin dumneavoastră ca mintea mea întunecată altfel nu aude vocea Lui. Nu înțeleg răzvrătirile astea ale mele (nu vă zic că de multe ori în rugăciune în vin și gânduri de hulă și îmi vine să mă urc pe pereți), când Domnul e așa bun cu mine, și m-a întors din calea greșită pe care mergeam ca un orb, mi-a întins brațele Sale, și eu tot încerc să fug de El, eu tot sunt leneș, tot sunt rău, tot sunt mândru, tot mă mâinii, tot cad în multe patimi. Vreau pocăință adevărată, dar parcă nu fac totul pentru a o avea. Nu îmi rămâne decât să mă rog Domnului pentru ea, dar simt că nu pot să Îi cer așa lucruri pe bandă fără ca eu să mișc un deget. Nu mă gândeam că drumul ăsta o să fie așa întortocheat, dar nici nu vreau să mai merg pe alt drum decât pe Cale. Iertare, Maică, pentru nonsensurile pe care le scriu aici. Vreau doar să Îi urmez Lui și trăiesc cu Hristos să Îl cunosc. Aș avea atâtea să vorbesc cu dumneavoastră despre atâtea lucruri, dar nu vreau să împovărez și mai mult. Poate Bunul Dumnezeu va rândui ca într-o zi să vă întâlnesc și să vă vorbesc.
Am bifat să nu postați nedumeririle mele, căci nu cred că sunt de un real folos pentru alții. Dacă totuși considerați, puteți posta și pe site.
Încă o dată vă cer iertare pentru îndrăzneala mea.
Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă țină sănătoasă pentru a ne ajuta și pe noi cei mici să ne mișcăm pe Cale.
Dumnezeu să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, păcătoșii.
Cu dragoste,
Alex
Dragul meu Alex,
Cred că suferința ta vine de la tendința de a sări peste etape, de a ajunge de pe prima treaptă a scării, direct în pod!
Să o luăm încetișor.
Mai întâi:
În ce stadiu ești tu când te revoltă starea de rob? În cea de „stăpân” al tău, în cea de autonomie? În acestă stare suntem în vrăjmășie cu Dumnezeu, spune Sfântul Apostol Pavel. Ei, pornește de aici. Cere „Vrăjmașului” tău să te transforme, să te îmblânzească, să te cucerească, să te ajute să te împaci cu El.
Ca să beneficiezi de ajutorul Lui, alege să faci ce-ți cere, fără a-L privi ca Stăpân, ci, de exemplu, ca pe Cineva mai Mare, care are ce vrei și tu să ai. Fii onest cu tine și cu El. Arată-I tot ce simți și cere-I ce ai nevoie și fii atent la răspunsul Lui.
Apoi:
Cât de liber ești în relație cu păcatul pe care îl urăști? Te simți robul lui? Îți e bine în această stare? Dacă nu, spune-I Domnului asta și roagă-L să te ajute „cum știe El”.
Apoi:
Încearcă să înțelegi ce este libertatea. Ce daruri ți-ar aduce ea? Ce crezi că ai putea să faci tu ca să fii liber? Liber față de ce? Sau de cine? Și tot așa...
Fă-ți un jurnal duhovnicesc și lucrează cu toată onestitatea în fața Lui așa cum Îl percepi acum.
De mare ajutor ți-ar fi și dacă ai lucra Seminarul Să ne vindecăm iertând. Ce zici?
Cu dragoste în Domnul, înțelegere și rugăciune,
Maica Siluana