Măicuță dragă,
Vreau doar să vă împărtășesc din ce simt și ce trăiesc, de-i pe undeva vreo alunecare să mă îndrept.
Cam la o săptămână după ce am trăit o stare de fericire, nu știu ce s-a întâmplat, eram ca un bolovan. Atâta că umblam, dar nimic mai mult. Încercam să-mi amintesc acele momente când eram fericită. Mi se păreau departe, parcă nu eu le trăisem. Mi se părea că nu pot fi eu aceea. M-am necăjit, mă rugam, dar tot senzația de bolovan o aveam. Mi-am adus aminte c-am citit că trebuie să te rogi, chiar dacă simți că nu ai evlavie. Tare supărată am fost. Eu tocmai îmi zisesem că trec la cititul Acatistului Sfântului Duh o dată pe săptămână (înainte îl citeam în fiecare zi – Sesiunea șapte) și fac Sesiunea opt. Dar văzându-mă pe nicăieri, mi-am zis, hai să citesc și Acatistul Sfântului Duh. A doua zi fiind sâmbătă m-am dus la biserică, la vecernie. Măicuță, cât a durat slujba, de câte ori făceam cruce, se întâmpla ceva în inima mea. Așa am înțeles cât de important e să faci cruce, ce putere are semnul Sfintei Cruci. Și mi-am revenit din amorțeală.
Într-o zi mi s-a și întâmplat: eram într-un magazin și se apropie de mine trei copiii de 10-12 ani. Unul mă întreabă pe un ton obraznic dacă vorbesc chineza. Tupeul și nesimțirea i le citeam pe față. I-am întrebat care-i problema lor, o ținea una și bună, și chicoteau. Nu-mi venea să cred, agresată de copii. Când am ieșit ei erau în fața magazinului și i-am spus nepoliticosului c-ar fi de dorit să fie politicos. M-a înjurat de nu m-am văzut. Nu-mi venea să cred. Un copil căruia nu-i făcusem nimic, căruia îi puteam fi mamă, profesoară...
Măicuță, băiatul meu mai mare se căsătorește... Trebuie să mărturisesc că am o reținere să-mi văd băiatul însurat, din egoism. Îmi zic că azi, mâine voi fi bunică, cine se va mai uita la mine, să vrea să trăiască cu o bunicuță? Știu că nu-i bine să gândesc așa, dar nu mă pot împiedica.
Deci iată o „radiografie” a stării în care mă aflu. Rugați-vă pentru mine, și binecuvântați, Măicuța mea!
Ma
Copila mea dragă, dragă,
Mai întâi aș vrea să te rog să ceri de la Domnul să fii fericită că se însoară băiatul tău și că vei fi, poate în curând, bunicuță. Pentru tine, Copil drag, important e să fii fericită, nu să te placă cineva, să se mai uite cineva la tine... Știi, acest gând e născut din „injoncțiunea”, nemiloasa prejudecată care chinuie mai toate femeile pământului, că fericire înseamnă să fii cu un bărbat, să fii „măritată”! Dar e o minciună care poate fi dovedită privind pur și simplu la viața celor care s-au căsătorit ca să „nu fie singure” sau din atracție codependentă, și nu din dragoste binecuvântată de Dumnezeu. Uită-te la fosta ta căsnicie și la încercările de a-ți „reface viața” care te aduseseră în pragul deznădejdii și te afundaseră în depresie...
Fericirea nu depinde de asta! Desigur, pentru anumite persoane și la anumite vârste, războiul cu „fiorii” trupului poate fi greu, dar față de greutatea unei vieți lipsite de dragoste e nimica toată. Relațiile sexuale nu sunt o necesitate pentru firea noastră. Doar fericirea și bucuria sunt necesare. Și astea le poți dobândi și fără bărbat când ești creștină, pentru că Hristos Domnul e Mirele sufletului creștin și cu El și în El putem iubi și îndura toate cu bucurie și drag!
Acum ai ocazia să nu mai controlezi viața băiatului tău și să-i dai voie să-și chivernisească viața, să se îngrijească de toate ale lor, să nu te mai oferi și să nu te îngrijorezi dacă lucrurile nu sunt așa cum ți-ar plăcea ție. Dacă ești vie și plină de har, plăcerea nu mai e importantă, ci bucuria și pacea celuilalt. Sau, libertatea lui dacă alege agitația și nefericirea. Roagă-te și binecuvântează și, din durere va învăța să aleagă într-o bună zi, liber, Calea credinței!
Despre întâmplarea cu acei copilași care te-au agresat: a fost o „probă”, o temă pentru Seminar. Dacă nu te mai centrezi pe imaginea ta și pe judecata lor, ci pe chipul lui Dumnezeu din ei și din tine, în loc să te simți rănită, te vei simți (la început te vei gândi) cu drag și milă la ei, îi vei binecuvânta în minte și vei spune un lucru frumos și adevărat despre ei. De exemplu: „ce ochi frumoși ai!”, sau „ce frumos ești îmbrăcat”. Dar să te rogi cu tot sufletul pentru ei că sunt tare nefericiți. Și ei sunt victime, ca și noi, doar că ei încă nu au aflat Calea!
Am mare încredere, Copil iubit, că vei birui mereu „bolovanul”! Când mai apare, să nu mai intri în panică, ci să-l contempli! Să te uiți cu ochii atenției la el, la starea ta, și să binecuvântezi pe Domnul! Să privești așa cum privești norii știind că dincolo de ei sunt soarele, sau stelele și luna... Atunci îți vei dovedi răbdarea și încrederea în Domnul, făcând totuși tot ce trebuie ca să reapară Soarele...
Cu drag și binecuvântare,
Maica ta Siluana