SUNT o CURVĂ NEÎNFRÂNATĂ și NESĂȚIOASĂ! Sunt o fire PĂTIMAȘĂ și dorul meu după PLĂCERE e profund pecetluit în trupul meu! Cred că nici dragostea publică nu m-ar mulțumi; am gândit multe și felurite chipuri de necurății, altele le și fac, și pofta mea e nesățioasă și dorința neînfrânată.
Măcar, Sf. Cuv. Maria Egipteanca în tinerețile ei credea că ăsta e scopul vieții de a batjocori neîncetat trupul! Dar eu cred că știu, că scopul vieții e trăirea după voia lui Dumnezeu, ca Dumnezeu în Mila Sa să mă mântuiască.
Simt că trăiesc într-un iad al plăcerilor! Dar ce pot face, când asta sunt eu?
Intru cu cutremur în biserică, și mă minunez cum mai pot intra, știind faptele mele. Degeaba plâng pe ascuns, că tot plăcerea trupului o caut. Nu am mai îndrăznit să merg să sărut icoanele, sau la mir, sau să mănânc anafura, consider că nu se cade ca un trup dedat spurcăciunilor să se atingă de cele sfinte. Și totuși îmi țin micuța în brațe să o duc la Potir.
E TERIBIL ceea ce trăiesc!
Un suflet chinuit
Drag suflet chinuit,
Mai întâi am vrut să-ți mulțumesc pentru onestitatea și curajul tău, dar rugându-mă pentru tine mi-am dat seama că e vorba despre o nevoie bolnăvicioasă de a te pedepsi, de a te ponegri și eticheta. Oare de ce faci asta? Cui îi ești fidelă, făcând asta? Cine se ascunde în spatele cuvintelor tale și, poate chiar a faptelor tale?
Dacă doar firea ta ar fi responsabilă de dorul tău, ți-ai fi potolit arderea acestei dorințe urmând îndemnul Apostolului căsătorindu-te și veselindu-te cu bărbatul tău după cuvântul rugăciunii Sfintei Taine.
Dacă motorul faptelor tale ar fi dorul de plăcere n-ar fi greu să ți-l împlinești în brațele soțului tău, cu binecuvântarea lui Dumnezeu prin Sfânta Lui Biserică. Cine măsoară cât se desfată doi soți în legiuita întâlnire a trupurilor în Taina Căsătoriei?
Chinul TERIBIL pe care îl trăiești și mărturisești, Copila mea, vine din conflictul lăuntric dintre pornirea de a fugi de o durere prin plăcere și glasul acuzator, care nu e al conștiinței. Conflictul nu e al tău, doar suferința e a ta. Acolo, în tine, întâmplări traumatizante timpurii ți-au sensibilizat firea spre o plăcere a cărei natură nu o înțelegeai, pe care mintea ta fragedă nu o putea numi, care te făcea să te simți murdară și vinovată dar care te ajuta să fugi de o frică pe care, de asemenea nu o puteai administra cu puterile tale fragile. Ai crescut, ai crezut că iubirea te va vindeca dar ai ales, probabil, bărbați care nu puteau sau nu voiau să iubească, ci dor să profite, fugind și ei de spaimele lor, de neputința ta.
Apoi, felul în care te numești, te etichetezi, nu e al tău. Firesc ar fi că tu să trăiești orice atingere sau fior ca pe o făgăduință a iubirii și să suferi că te-ai amăgit, că ai fost înșelată… Acesta e „tiparul” celor care duc o viață dezordonată din punct de vedere afectiv și sexual.
Faptul că te etichetezi așa ne arată că ești fidelă unor voci care te-au acuzat, te-au numit astfel încă de timpuriu.
Dar tot ce-ți scriu eu aici poate fi doar un „tipar” desprins din alte povești de viață. Ca să înțelegem povestea ta, e nevoie ca tu să mi-o spui și tu să lucrezi la descifrarea înțelesurilor ei sub privirea iubitoare și iertătoare a Domnului.
E minunat că ai un copil care, iată, te duce la Sfântul Potir! Acolo e Vindecătorul! Te așteaptă cu dor să vii la El și să primești iubirea lui iertătoare și vindecătoare. Ai doar nevoie să înveți să-i ierți pe cei ce te acuză prin vocea și comportarea ta. Cred că ai ajuns în punctul în care poți să faci „Seminarul să ne vindecăm iertând” și să înveți să-ți transformi viața și chinul în rugăciune și nădejde.
Nimeni nu e alungat din mila Domnului!
Te așteptăm cu drag și rugăciune,
Maica Siluana