E alegerea mea dacă Îi dau lui Dumnezeu rănile copilăriei mele spre vindecare sau ca să mă laud cu ele și să mă victimizez și să îi condamn pe ceilalți de nefericirea mea actuală. Da... o viclenie de care m-am prins abia acum! Pot să Îi dau lui Dumnezeu și altfel decât spre vindecare rănile astea! Pot să le trântesc în fața Lui cerând “dreptate”... și atunci iese dureros doar pentru mine!
Doamne, binecuvântează pe cei ce mi-au făcut și îmi fac rău, pe cei ce m-au făcut și mă fac să sufăr! Binecuvintează-i că și eu îi binecuvântez și cred că le și mulțumesc, căci acum prin rănile lor intră în mine mângâierea TA și nu-i nimic mai blând și dulce pe lumea asta!
Slavă Ție, Doamne!
Iar au prins înțeles cuvintele rugăciunii pentru vrăjmași: “ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen!” Da... spun cu frică mereu cuvintele astea... parcă nu vreau să fie chiar așa... încă, Doamne, mi-e plăcut gustul plăcerilor și al desfătărilor de aici...
Dă-mi, Doamne, curaj să gust mai des din dezamăgirile în care mă bagă autoamăgirea ca așa să mă dez-amăgesc și să caut Împărăția Ta înainte de orice!
Mulțumesc, Doamne!
MULȚUMESC TARE TARE TARE !
CV