Vreau să vă dau o veste bună. „Seminarul meu al iertării" pe care l-am început cu dumneavoastră l-am continuat cu părintele meu duhovnic. N-am crezut și nici măcar n-am intuit în trecutul meu că va veni o zi ca aceasta când aș putea să zic: „Gata, s-a sfârșit.'' și să pot merge mai departe. Cumva Dumnezeu a pus în mine dorința și încăpățânarea aceasta de a continua chiar dacă nu vedeam nici o ieșire. Azi mă simt un om întreg și pot să vă spun din toată inima că nu am mai trăit așa ceva. Au fost crunte uneori sfâșierile mele, dar se pare că odată ce ai pornit la drum cu Dumnezeu, El în credincioșia Lui nu te mai lasă. Dumnezeu, în drumul acesta pe care l-am parcurs nu a ținut cont nici de indeciziile mele sau de nehotărârile mele și a fost credincios și drept până la capăt. Uneori dacă am vedea darul de pe urmă al Domnului am tăcea chitic și ne-am face mici. Bucurați-vă pentru mine pentru că eu am renăscut la viață.
Doamne ajută, maică Siluana și vă urez ca Dumnezeu să vă dea aripi. Asta a fost și ultimul cuvânt care l-am primit eu de la părintele meu.
RFC
Mulțumesc mult,
Copil drag Domnului și mie!
Mulțumesc pentru lupta ta și pentru perseverența și loialitatea cu care ai făcut „imposibilul” până acum.
Te îmbrățișez și te aștept cu drag să-mi mai dai vești despre viața ta ca pocăință și liturghie permanente.
Și, mai ales, mulțumesc părintelui tău duhovnic! Îi sărut mâna cu respect și recunoștință că te-a ajutat să trăiești cele „ale seminarului” în chiar harul dăruit nouă de Domnul prin Sfintele Taine, al căror iconom sfințit este.
Har peste har să-ți dea Domnul și de acum înainte ca să crești și să biruiești toate ispitele. Adică, să faci din orice ispită loc de întâlnire cu Domnul și cu dragostea Lui multmilostivă.
Cu dragoste și bucurie și rugăciune,
Maica Siluana