Doamne ajută,
Sentimentele pe care mi le-au creat anexele au fost acelea de frică. M-au speriat puțin în sensul că a trebuit să înțeleg că fără suferință nu se poate. Suferința ne însoțește tot timpul, pe fiecare în parte însă este foarte important modul în care valorificăm această suferință. Eu aleg să o trăiesc cu Domnul, așa cum am învățat aici. Cât de greu este dar și minunat în acelasi timp.
Până să mă întâlnesc cu tulburarea afectivă bipolară nu am înțeles deloc ce înseamnă să trăiești cu Domnul. Nu am putut deloc să înțeleg. Acum cât de cât m-am prins, ca să spun așa. Este minunat să Îl chem pe Domnul în fiecare stare, mai ales în cea de disperare.
Maică, eu am trăit niște stări de disperare atunci când mi s-a pus diagnosticul. Am avut momente când mă întindeam pe podea și așteptam să mor... să mor de frică. Doamne, minunat ești! Esti minunat Doamne pentru felul în care mi-ai fost alături, pentru felul în care m-ai facut să înțeleg că iubirea Ta nu este cea din capul meu. M-am întrebat, oare din ce cauză m-am îmbolnăvit, unde am greșit sau unde greșesc. Și gândurile mi s-au dus la furie. Nu am întâlnit om mai furios decât mine, cred că l-am întrecut pe bunicul, cu mult. Acesta este răspunsul în care eu cred și anume că m-am îmbolnăvit din cauza mea, că nimeni nu este vinovat, nici eu pentru că așa am fost obișnuită să trăiesc, să conviețuiesc cu furia lângă mine, în mine.
Citind materialele, așa cum am spus mai sus mi s-a făcut frică. Îmi este frică, mai ales să mă las în voia Domnului. Simt că în mine s-au schimbat anumite lucruri, într-o măsură infimă, însă această transformare este dureroasă, extrem de dureroasă și din această cauză îmi este cam teamă. Din cauza durerii.
Nu vreau să renunț la acest mod de transformare, nicidecum, numai că am nevoie de timp să mă obișnuiesc cu el. Asta legat de impresie. Aceasta este impresia mea, că este minunat modul în care Domnul ne transformă fiecare stare pe care o trăim dacă decidem să i-o oferim Lui. Doamne întărește sufletul meu!
Doamne ajută,
Stem
Draga mea Copilă,
E firesc să-ți fie frică! E felul firii noastre bolnave de a se apăra de durerea și de suferința pe care nu lepoate procesa, nu și le poate asuma. Fără Dumnezeu, fără prezența Lui vie în noi prin harul primit prin Sfintele Taine și activat mereu prin rugăciune, omul nu poate îndura suferința și alege astfel păcatul: deznădejde, revoltă, gânduri rele, adicții etc. Numai cu El putem înțelege că durerea este doar semnul rătăcirii noastre și locul întoarcerii către Dumnezeu. Apoi, cu El, durerea devine naștere la viața cea nouă, la acel mod nou de a fi total necunoscut omului pătimaș.
Acum vei trece la Sesiunea 8 și vei învăța mai în amănunt cum să folosești durerea inerentă vieții pe pământ ca să te naști mai profund în bucuria Domnului. Bucuria vieții în Domnul nu este o legendă, nu este o utopie, Copila mea, ci o realitate palpabilă cu fiecare fior de simțire al inimii și minții noastre. Doar că e paralizată de mulțimea traumelor suferite de noi, de părinții noștri și de părinții lor...
Te rog să nu mai cauți vinovați, Copile drag. Toți înaintașii noștri care ne-au lăsat moștenirea grea de blestem și boală au fost și ei victime ca și noi. Ca să ne vindecăm avem nevoie să renunțăm la a învinovăți, a judeca, a osândi pe cineva și a alege să iertăm și să compătimim cu fiecare suflet chinuit. Așa, de exemplu, dacă boala ta s-ar datora unor traume suferite de mama sau de bunica ta, traume legate mai ales de abuzuri sexuale și de lipsa de iubire din partea părinților, singurul lucru de folos pentru vindecare ar fi iertarea și binecuvântarea și compătimirea celor care au făcut și îndurat astea. Și toate acestea numai și numai în Duhul Domnului pentru că fără El nu putem face nimic.
Am nădejde fără margini în lucrarea Domnului cu fiecare suflet care se oferă onest harului Său vindecător.
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana