Maică, iadul e viața în care nu Îl aștepți pe Domnul?

Versiune tiparTrimite unui prieten

M-am certat cu soțul meu. Pentru o clipă dorința de a-i arăta eu lui a biruit și L-am întrebat pe Domnul ce se întâmplă dacă renunț. Dacă refuz să vreau măcar să îl iubesc și mă revolt. Dacă nu-I mai cer ajutor, că și așa nu-l primesc (a nu se citi nu mi-l da) și mă întorc: unde m-aș întoarce? Răspunsul a fost: în Iad! Păi eu credeam că acum sunt în iad. Că viața mea alături de soțul meu e Iadul.
Și mi-a trecut prin cap că viața mea a luat-o pe calea cea strâmtă în care mi se pare că am ajuns în Iad, dar „așteptând am așteptat pe Domnul și S-a aplecat spre mine”. Ca tâlharul cel de-a dreapta, nu? Murea pe cruce în dureri cumplite așteptând să-și împlinească promisiunea Domnul, să vină să îl ia cu EL în Rai. Nu mai stătea ca celălalt captiv durerii și rușinii și dorințelor magice, ci intrase pe poarta cea strâmtă în care „necazuri veți avea, dar îndrăzniți Eu am biruit lumea”.
Era cât pe ce să mă dau bătută, dar mi-am amintit că mi-a spus Domnul prin părintele că vor urma altele mai urâte decât cele de acum până se va liniști căsnicia mea. Și da, am pierdut bătălia, dar războiul nu s-a încheiat. Că dacă am căzut și mă ridic Domnul poate birui. Iar uneori a te ridica înseamna uneori pur și simplu a recunoaște că nu poți să nu cazi și ai căzut... iar.
Doamne ajută!
Hristos a înviat!
CV

 

Și dacă El nu ar fi înviat totul ar fi fost iad!
Acum, da, da, Copila mea, iadul e doar viața în care omul nu-l așteaptă pe Domnul. Doar că acum, aici, acest iad e în inima omului unde, în același timp, este și mila Domnului! Și omul poate alege în orice clipă, câtă vreme mai e în această viață, să spună „pomenește-mă, Doamne!”.
Da, ai ales calea cea strâmtă în care nu te mai „îndulcești” cu acuzarea celuilalt, cu scuzarea de sine, cu plângerea de milă și toate celelalte scenarii prin care fugim de durerea nașterii din nou!
Acum ai descoperit, în focul luptei tale, pericolul vieții mânate de dorințe și credințe magice. E acea orientare a sufletului și minții omenești către niște puteri care să schimbe lumea și pe ceilalți ca să putem noi trăi. Acum vezi că Adevărul ne dă putere să devenim fii în El!
Să ai grijă, Copila mea, să ascuți mereu de voia Domnului transmisă prin părintele duhovnic și prin rugăciunea din focul ispitei. Și să nu forțezi nimic! Nu e păcat să-i spui soțului tău ce te doare și ce aștepți de la el. Doar să nu uiți să te rogi și să-l binecuvântezi și să-l respecți ca cel de dincolo de comportamentul lui iresponsabil. Și când obosești, să te odihnești duhovnicește mulțumind Domnului pentru toate darurile Lui pe care uneori nu le mai vedem din cauza multelor griji lumești.
Cu dragoste, rugăciune și binecuvântare și recunoștință,
Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar