Maică,
Eu nu cred că mă pot smeri spunând, sau crezând, că eu sunt vinovată când cineva spune sau face ceva rău! Nu credeți că Părinții ne îndeamnă la o negare a realității și că putem deveni mincinoși?
Cu multă curiozitate,
Cineva
Maică,
Eu nu cred că mă pot smeri spunând, sau crezând, că eu sunt vinovată când cineva spune sau face ceva rău! Nu credeți că Părinții ne îndeamnă la o negare a realității și că putem deveni mincinoși?
Cu multă curiozitate,
Cineva
Dragă Cineva,
Tu ai dreptate din punctul tău de vedere. Atenție! Din punctul tău de vedere! Asta înseamnă că noi, fiecare în parte, privim realitatea și evenimentele din niște puncte strict individuale. Un astfel de punct este, de fapt, o mică fisură în peretele gros al ego-ului centrat și specializat pe autoconservare cu orice preț. Prin această fisură vedem fiecare doar ce ne face sau spune celălalt și ne justifică reacțiile și atitudinile. Și asta e valabil și când ne privim pe noi înșine critic! Tot prin această fisură ne vedem...
Peretele cel gros este „bârna din ochiul nostru” despre care ne vorbește Domnul. Doar scoaterea acestei „bârne” îți va aduce răspunsul de care ai nevoie.
Sfatul dat de Părinți să ne învinovățim doar pe noi nu înseamnă să ne asumăm partea de responsabilitate a celuilalt sau să numim răul, bine, ci să caut cu onestitate partea mea. Fără acea parte, partea celuilalt nu s-ar fi întâmplat sau ar fi avut cu totul și cu totul altă semnificație.
Avem nevoie de bunăvoință și rugăciune ca să punem început acestei lucrări dumnezeiești.
Încearcă și tu, omuleț drag!
Uite, ia o întâmplare în care Alt-cineva ți-a făcut ceva cu totul nedrept! Scrie, descrie pe hârtie tot ce ți-a făcut. Nu judeca, nu aprecia, nu acuza și nu scuza, ci doar descrie. Apoi, încearcă să descrii ce făceai tu când ai pătimit asta. Cum ai reacționat. Ce ai gândit înainte de eveniment și în timpul evenimentului. În tot acest timp roagă-te să vezi! Cere Domnului să vezi partea ta!
Și scrie-mi ce a ieșit!
Dacă nu iese mare lucru de la început, nu deznădăjdui și amintește-ți că nu vezi realitatea, că o privești prin ochelarii întunecați ai tiparelor tale de apărare.
Cu dragoste și rugăciune pentru tine și pentru toți care se îndură să se recunoască în acest „Cineva”,
Maica Siluana