Ca și cum am fi construiți să fim dependenți de Dumnezeu

Versiune tiparTrimite unui prieten
Sau dependenți de tot felul de alte lucruri - de alcool, de dulciuri, de mâncare, de aprecierea celor din jur, de realizări, de achiziții, de jocuri, de cuceriri, de relații, de jocuri care reiau într-un anumit fel relațiile cu persoanele semnificative din copilărie, de părinți, de aspectul fizic, de vocea și zâmbetul unui alt om, de constructul din propria noastră minte, de raționalizări sau de sentimentalisme (ca atunci când ne uităm la telenovele) ... și precis mai sunt o grămadă altele... toate cu un „ceva” pe care îl simțim nesănătos și nesatisfăcător, până la urmă, că vrem mai mult.
 
Asta înseamnă că am o alegere internă în fiecare clipă... ori dependentă de Dumnezeu, ori de... mda, am cam ales cealaltă variantă până acum, am bătătorit niște căi (inclusiv de neurotransmițători), amăgindu-mă că ar exista „teren neutru”.
S.

Nu e „ca și cum”, ci chiar am fost creați dependenți de Dumnezeu. Întreaga Creație e dependentă de Creatotul ei, dar omul în și mai mare măsură pentru că el a fost creat ca să devină dumnezeu prin har, adică prin împărtășirea de energiile necreate, dumnezeiești. 
Dar omul a ales să nu rămână dependent de Dumnezeu, adică de Iubire, Viață, Fericire, ci să se rupă de El, la sugestia diavolului cel viclean, ca sa devină „ca și” când ar fi un dumnezeu, adică o sărmană caricatură stricăcioasă, invidioasă, muritoare și tot ce mai vedem în noi când nu ne mai putem „umfla în pene”... 
 
E uimitor cu câtă ușurință alege omul să fie dependent de alcool sau pornografie, de exemplu, și cât se poate revolta numai la gândul de a fi dependent de Dumnezeu.  
E uluitor, cu câtă ușurință alege omul să creadă că „se trege din maimuță” după ce a fost parameci sau altă entitate în „supa impersonală” a unei materii care există dintotdeauna, sau a apărut așa, singură, prin „big- beng”, refuzând cu violență revelația dumnezeiască a originii sale. 
De ce? Pentru că omul asta vrea să fie dumnezeu, vrea să-și fie autor și stăpân și să se „tragă singur”  din ce vrea el! 

Ce ușor acceptă gândul existenței unei materii dintodeauan sau a nimicului veșnic, și nu poate accepta existența lui Dumnezeu! 

Ce-ți spune asta, Copila mea?
Să-L rugăm pe Domnul să nu ne părăsească în sărmana noastră mândrie, ci să ne conducă cu îndelunga Sa răbdare și cu inepuizabila Sa iubire de oameni la Adevărul Care ne va face liberi!

Cu dragoste și rugăciune,

 

Maica Siluana

 

 

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar