La mine a fost o defecțiune undeva...

Versiune tiparTrimite unui prieten

Incredibilă explicație!!! Îmi cer însă voie să vă arăt că la mine, de exemplu, a fost o defecțiune undeva, pentru că, sistemul oglindă al creierului mi-a arătat clar ceva (și de aici împotrivirea mea vehementă), eu am interpretat altceva, adică ce mi-aș fi dorit să fie și din partea celuilalt. Astfel, am căutat și am aflat, am bătut și mi s-a deschis, demonstrându-mi-se mai clar ca niciodată, că masca cea mai perfectă pentru a induce cuiva iluzia iubirii este OBEDIENȚA!!! Și mai mult decât atât, în această înșelăciune poate cădea chiar și obedientul!!! A fost foarte dureroasă această descoperire (și toate celelalte), dar A MERITAT!!! SLĂVIT ȘI LĂUDAT SĂ FIE DUMNEZEU ÎN VECII VECILOR!!!
Vă îmbrățișez!
Vă mulțumesc!
Kati

Kati, Copil drag,
Ce minunat spui: este în noi o defecțiune „undeva” prin care citim „altceva” decât simțim...
E o defecțiune care are la bază un dar! Pentru că am primit darul libertății putem „citi” cum vrem noi orice realitate. Așa ne e făcut creierul. De exemplu: creierul nostru primește și procesează inconștient patruzeci de milioane de biți de informație pe secundă, dar alege și procesează conștient doar patruzeci! În funcție de ce-l interesează, ce-i place și ce nu-i place... Numai că, această „libertate” nu este libertate, ci robie. Robia tiparelor de sinapse prin care privim și realitatea exterioară și pe cea lăuntrică. Aceste „tipare” sunt și moștenite, o parte dintre ele, dar și formate de noi în primii ani de viață. Primele experiențe care se dovedesc plăcute sau dureroase se imprimă și se „țin minte” devenind adevărate „lentile” prin care vedem totul.
Iată de ce S-a întrupat Domnul: ca să ne elibereze de păcatul scris în carnea noastră, „în trupul morții acesteia”, cum spune Apostolul, oferindu-ne Trupul Lui înviat și îndumnezeit ca hrană și toate celelalte pe care ni le oferă în Biserica Sa. Dacă vrem!
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana