Societatea mai că l-a convins pe Dragoș să ignore ce simte și să facă ceea ce TREBUIE!

Versiune tiparTrimite unui prieten

Preascumpă Măicuță! Fiica mea, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, este în ultimul an de facultate și deseori am necăjit-o cu „elementul lipsă” din viața unei fete frumoase, cuminți, educate, credincioase și cu tot ce e mai fin pe lumea aceasta. Credeam mereu că are în taină pe cineva, iar în urmă cu ceva timp am și abordat-o direct în legatură cu tema asta. Mi-a răspuns fără ezitări că nu are pe nimeni și am început să căutăm împreună cauza... A avut mult de învățat, petrecea atât de mult timp la facultate, încât seara cădea în pat epuizată, uneori chiar nemâncată. Chiar când eram pe punctul de a accepta această variantă, mi-am amintit, că acolo, la facultate sunt mii de băieți. Cum de nu și-a găsit atunci unul chiar din mediul în care a petrecut cel mai mult timp? Răspunsul ei a fost că nu s-a găsit nimeni deopotrivă cu ea... Cu inimile puțin frânte, am acceptat asta și ne-am văzut de treburi fiecare.
Zilele acestea, am primit foarte multe reclamații, din partea multora, fiind acuzată de comportament anti-social, având în vedere faptul, că nimic nu fac precum fac alții și asta m-a pus tare pe gânduri... și munca mea a dat roade!
Oamenii aceștia chiar au dreptate!!! Aproape nimic nu fac cum fac alții, pentru că de mic copil am făcut mereu (cu riscurile aferente) cam ce am simțit că voiesc să fac!!!
Dacă analizăm atent, acum toată lumea face CE TREBUIE! Nimeni nu face ceva ce și-ar dori din tot sufletul, sau ceva ce îi lipsește! Își cumpără lucruri și obiecte pentru că și-a luat și colegul și vecina, își fac case doar de dragul de a fi mai mari decât casa celuilalt, se duc la biserică doar să nu fie arătați cu degetul, se poartă frumos pentru a nu fi văzuți altfel decât cum sunt și se chiar căsătoresc doar pentru a nu ieși din tiparele făurite de cine știe cine și să fie bănuiți de fel și fel de alte lucruri detestabile, și în final se și împerechează ca maimuțele. Să ne ferească Dumnezeu de astfel de căsătorii!!! Așadar, dacă cineva (ca mine) își permite să facă ce vrea, este etichetat cu un comportament anti-social! Și dacă tot am eticheta asta, îmi permit să simt că Pământul devine din ce în ce mai mult PLANETA MAIMUȚELOR!!! Nimeni nu mai gândește, nimeni nu mai acționează precum simte (chiar dacă e greșit), ci toată lumea IMITĂ pe altcineva, care știe mai bine... și hotărăște în locul nostru...
Eu cred, că, așa cum sunt, am un rol foarte bine definit în societatea asta. Dacă aș face doar ce trebuie, m-aș asemăna cu o furnică, care nu mai vrea să își facă treaba hărăzită ei de către natură, ci ar voi să hiberneze ca ursul! Și exemplele ar fi interminabile.
Dragoș, deși recunoaște că nu prea simte el încă nevoia unei căsătorii, societatea mai că l-a și convins să ignore ce simte, ci să facă ceea ce TREBUIE!

Pe mine tocmai acest fapt m-a determinat să renunț chiar și la discuții pe această temă cu fiica mea și să las ca acest eveniment să se întâmple când va voi Dumnezeu!!!Și dacă tot trăim ca maimuțele, măcar de ne-ar ajuta Dumnezeu să îl imităm pe El, dacă tot nu suntem în stare să fim precum ne cere EL!!!
DOAMNE IARTĂ-MĂ!!!

Kati

Draga mea Copilă dragă!
Ai dreptate și indignarea ta este întemeiată. Dar - deși știu că știi ce-ți voi spune - mai ai de descoperit ceva: E nevoie, când facem ce vrem, să iubim. Să iubim cu iubirea Domnului, cu harul Lui, împlinind toate poruncile Lui, fără a judeca pe cineva. Altfel atitudinea noastră va fi dictată de bunul meu plac. Acest „bun plac” poate fi mai bun sau mai moral sau mai corect decât al celorlalți (din ce perspectivă?!) dar, fiind al meu, va fi egoist. Singura cale pe care ne-a oferit-o Domnul și pe care ne învață Duhul Sfânt pas cu pas este tăierea voii proprii pentru voia lui Dumnezeu. E o știință pe care ne-o tot predau Sfinții de veacuri și singura care ne aduce bucuria după care tânjește inima noastră. Se învață greu, mai ales când nu ai îndrumător experimentat, dar, vorba ta, merită!
Să nu iei ce-ți spun ca pe o observație personală, ci ca o întregire a punctului tău de vedere. Ceea ce spui rămâne foarte valoros și e de multe ori singura ieșire din sclavia emoțională despre care vorbeam. Dar, în logica Domnului Iisus Hristos, ieșirea din robia păcatului trebuie însoțită de intrarea în libertatea Harului care înseamnă ascultarea de Domnul și de Poruncile Lui dătătoare de viață. În această perspectivă poți să faci voia altcuiva din dragoste și nu din obediența sclavului, din frică sau alte motivații înjositoare pentru demnitatea omului chemat să asculte doar de Dumnezeu. Nu?
Cu dragoste și rugăciune,
Maica Siluana