Maică, am avut o prietenie cu cineva, destul de chinuitoare, în sensul că mi-am dorit să meargă, deşi în sufletul meu simţeam după câteva săptămâni că nu e persoana potrivită.
După o vreme, am început să am ameţeli, stări de anxietate doar când mă gândeam la persoană respectivă. Îmi pare rău pentru reacţiile mele, simt că am dat un gust foarte amar acestei prietenii, deşi sigur nu ar fi ieşit ceva. Mi-ar fi plăcut totuşi să se termine mai plăcut. Acum mi-e foarte greu să mă concentrez, simt de câteva săptămâni un uşor ţiuit în cap şi capul rar mi-e limpede. Noaptea am stări care mă sperie (palpitaţii, furnicături prin membre, acel ţiuit...). Nu aş vrea să iau pastile, încerc să îmi pun nădejdea în Dumnezeu şi-n părintele meu duhovnic.
Mă îngrijorează starea mea, îmi fac tot felul de gânduri, griji legate de locul de muncă, de sănătatea minţii mele, dacă aceste stări se vor repeta şi cu alte ocazii.
Spuneţi-mi un gând bun :)
Doamne-ajută!
Draga mea Copilă,
Stările sufletești negative distrug armonia sufletului și inclusiv chimia creierului și fiziologia trupului. În aceste condiții se activează în noi punctele slabe ale personalității noastre, ale ființei noastre. Acum, ca să te refaci ai nevoie de liniște, de o alimentație mai sănătoasă, mai multe fructe, mai mult crud ca să se restabilească aciditatea din organism.
De asemenea, caută un medic naturist ca să-ți recomande și ceva remedii naturiste pentru stările tale.
Chiar dacă, Doamne ferește, aceste stări s-ar agrava și ar deveni un fel de boală psihică, să nu deznădăjduiești pentru că există astăzi terapii foarte bune și cu rezultate excepționale pentru cei care doresc cu adevărat să se îngrijească de sănătatea lor.
Transformă această întâmplare nefericită într-o lecție din care să înveți să nu intri sau măcar să nu zăbovești în relații chinuitoare.
Mă bucur că ai un părinte duhovnic și ascultarea de el te va conduce cu siguranță la limanul liniștii!
Cu drag și binecuvântare,
Maica Siluana