Numai prin durere putem accepta moartea unei ființe dragi. Acceptând să ne mutăm toată dragostea într-o nouă formă. Durerea pe care o primim, plângem, este dragoste. Când fugim de ea prin revoltă, negare, uitare, ea se transformă în otravă în sufletul nostru, ne otrăvește viața noastră și pe a celor din jur.

De ce răul învinge? Da, învinge de multe ori, dar biruința lui este trecătoare. Biruința care aparține lui Dumnezeu este definitivă și veșnică. Pentru noi, victimele răului, când nu suntem autori ai răului, e greu să înțelegem asta fără harul lui Dumnezeu. Dar odată ce acceptăm să primim harul, totul se schimbă. Și, deși răul continuă să învingă în multe evenimente sau vieți, noi putem trăi bucuria de a fi biruitori în biruința Domnului. Nu sunt cuvinte, Suflet drag, e o realitate pe care o poate trăi concret oricine, dacă alege să trăiască după cum ne învață Dumnezeu și ne oferă El în Sfânta Lui Biserică. Apoi este foarte important să nu-i părăsim pe cei ce mor, pe cei ce pleacă de la noi. Să continuăm să fim cu ei cum ne oferă Dumnezeu: rugându-ne pentru ei, luându-i la Sfânta Liturghie, comunicând cu ei prin parastase și rugăciunile pentru cei adormiți. Încearcă să fii atentă la rugăciunile Bisericii de la înmormântări și parastase și vei trăi mai pe viu ce încerc eu să-ți comunic acum.

Eu te îmbrățișez, Suflet drag, și mă rog pentru tine să primești de la Dumnezeu mângâierea de care ai atâta nevoie acum,

Maica Siluana