Maica mea,

Probabil eu sunt printre ăia puțini pentru care Referendumul ăsta nu a fost doar o mare durere, ci și o bucurie. Știți de ce? M-am măritat a două oară. Pentru soțul meu nunta nu a fost decât moftul familiei și al meu, semnătura de la primărie a contat. Acum, prin votul lui, a mai semnat o dată în cunoștință de cauză, știind ce e căsnicia cu mine, cu unul, doi, acum trei copii. Știți ce bucurie a fost!

A două zi m-am întristat tare. Nu doar pentru rezultat. Am nimerit pe facebook o postare a cuiva din Biserica noastră care se bucura, cred, de cum a refuzat din replici invitația la nuntă a unui coleg care a boicotat votarea (se deducea că, pe motiv că ar fi o cheltuială inutilă referendumul, deci și pentru invitat nunta lui era o cheltuială inutilă). Și mi-am dat seama că am pledat fără fond. Dacă după ce trâmbițam să apărăm căsătoria, o disprețuim hapt pe aia între un bărbat (ok, doarme în picioare de nu a văzut rostul referendumului, dar în somnul lui încă mai vede rostul căsătoriei... tot nu e pierdut) și o femeie! Ne-am pierdut în parade gay afișate pe toate gardurile... în frică și replici deștepte.

Și m-am și bucurat apoi: și eu mă pierdusem în multe și nu mai vedeam bucuria din familia mea. Bucurie multă, un bărbat care după 9 ani îmi repetă zilnic că tot pe mine mă dorește, că îl pot refuza cât vreau - el tot pe mine o să mă bată la cap că nu vrea alta... dacă mai pun și copiii la socoteală, dă pe dinafară, că e atâta drăgălășenie, atâta bucurie în ei...

Mă întreabă V. înante să întru la spovedanie ce mă duc să îi spun părintelui.. și i-am răspuns că îi spun ce mă doare. Ea: Mami, mângâi eu pe tine!

Marți, R. a fost la teatru cu școala. Când l-am luat, învățătorul avea fața lungă și supărată: piesa era despre două prietene certate care în împăcarea lor se mângâiau pe toate părțile și la final se pupau pe gură...

Așa am hotărât că de acum voi face ce pot ca ai mei copii să vadă frumusețea unirii dintre un bărbat și o femeie în familia noastră mai mult. Cred că e singurul mod în care pot să Îi fiu de folos Domnului în a-i feri de tăvălugul care vine: să vadă în soțul meu bucuria de a fi bărbat (și slavă Domnului, e bărbat, e cap al familiei!) și în mine bucuria de a fi femeie (și e și asta, din ce în ce mai mult...) și bucuria noastră de a fi împreună.

Mulțumesc, Maica mea, pentru toate!
Camelia