Divorț

Versiune tiparTrimite unui prieten

Bună seara, Măicuță Siluana!

Mă tot întreb de câtăva vreme dacă divorțul poate fi voia Domnului. De vreme ce El a unit... 

De ce îngăduie Dumnezeu divorțul? Ce putem învăța dintr-o astfel de experiență? Cum putem înțelege refuzul de a ni se permite să ne reparăm greșelile care ne-au adus în acest punct? Pentru că ce sens are să-i arăți altcuiva că ai înțeles unde ai greșit și că poți face și altfel? Cum să ne raportăm la refuzul celuilalt de a-și cruța propriul copil de la suferință aducând ca argument propria fericire, care se va răsfrânge și asupra lui? Cât de mare e neputința (sau păcatul?) de a nu putea trece singur printr-o asemenea experiență?

Divorțul nu este niciodată Voia Domnului, este numai voia omului. Dumnezeu i-a dăruit omului o atât de mare libertate, încât acesta poate să desfacă ce a unit Dumnezeu. De ce îngăduie Dumnezeu divorțul? Repet: datorită libertății pe care i-a acordat-o omului. De ce îngăduie Dumnezeu în Ortodoxie o nouă căsătorie? Pentru că Dumezeu nu-l părăsește pe păcătos, ci îl ajută ca, alegând între desfrâul libertin și o nouă unire binecuvântată de Dumnezeu, să se mântuiască.

Când celălalt își jertfește copilul și familia de dragul fericirii, să te raportezi cu durere și cu rugăciune, Om drag. Rugăciunea pentru cel pierdut în păcat și pocăință pentru păcatele personale care poate l-au împins pe celălalt la păcatul lui, sunt căi dumnezeiești de vindecare.
Adună-te în pocăință și rugăcune, Suflet drag, nu judeca, spovedește-te profund și Domnul nu doar te va ajuta, ci te va și mângâia.

Cu nădejde și binecuvântare,

Maica Siluana