Teamă Împărtășanie

Versiune tiparTrimite unui prieten

Mi se întâmplă uneori ca înainte de momentul primirii Sfintei Împărtășanii să mă apuce o stare de frică, anxietate, în care pulsul crește foarte mult și mă gândesc în momentele acelea că dacă bate mai tare, nici la Potir nu mai ajung. Dacă nu primesc gândurile până la capăt și mă rog Domnului, primesc liniște.

Mă gândesc că poate fac ceva greșit. Se poate să fie oare vreun păcat pe care să nu îl fi spovedit? Sau mă aproprii cu atitudine greșită de Potir?

Mulțumesc mult pentru jertfa pe care o faceți pentru noi și va îmbrățișez cu drag în Domnul.

Maica Domnului să vă acopere și să vă mângâie în dureri.
A.

Sper că această teamă să fie cutremurul de care avem nevoie să ne apropiem de Sfântul Potir. Trăiește această stare fără gânduri.
Din cele pe care mi le scrii, nu cred că e ceva greșit la tine, că tu ai ascuns ceva de Dumnezeu, că nu te-ai spovedit bine. Mai degrabă poate să fie trăirea cuiva din neamul tău, părinți, bunici care au făcut păcate mari și nu s-au spovedit și acum, prin tine participă și ei la Sfânta Taină cu frică.

Citește, până la Paști Acatistul pentru cei adormiți cu gândul la cei din familia ta plecați la Domnul.

Și trăiește această frică în Fața Domnului cu recunoștință că nu te afli în nesimțire.

Cu drag mut și binecuvântare,
Maica Siluana